Criza de 7 zile. Concluziile unui optimist

Criza de 7 zile. Concluziile unui optimist

( Grigore Cartianu – Ziaristii.ro ) Începând de miercuri seară, România are un nou ministru al Sănătății: doctorița Ioana Mihăilă, fost secretar de stat în scurtul mandat al lui Vlad Voiculescu. Se încheie astfel Criza de 7 zile, declanșată miercuri, 14 aprilie, odată cu revocarea lui Voiculescu și replicile războinice ale liderilor USR-PLUS. „Liderii coaliției […]

( Grigore Cartianu – Ziaristii.ro )

Începând de miercuri seară, România are un nou ministru al Sănătății: doctorița Ioana Mihăilă, fost secretar de stat în scurtul mandat al lui Vlad Voiculescu. Se încheie astfel Criza de 7 zile, declanșată miercuri, 14 aprilie, odată cu revocarea lui Voiculescu și replicile războinice ale liderilor USR-PLUS.

„Liderii coaliției au dat dovadă de maturitate și responsabilitate” în rezolvarea crizei, a declarat Klaus Iohannis, mulțumit că vârtejul periculos al destabilizării a fost îndepărtat, cel puțin pentru o perioadă.

Este momentul să tragem concluziile încleștării de o săptămână dintre PNL și USR-PLUS. Cine a câștigat? Cine a pierdut? Cât de mult a fost afectată încrederea reciprocă? Care sunt riscurile de recidivă? Există și câștiguri după această învârtoșare cu accente iraționale?

1. Marele câștigător, la nivelul percepției publice, e PNL. Ludovic Orban a gestionat inteligent o situație pe care a evaluat-o corect: părea complicată, dar era destul de simplă. Liderul PNL și-a dat seama că mai mult emoțiile și umorile o făceau complicată. În realitate, era clar că marja de manevră a USR-PLUS, după revocarea intempestivă a ministrului Vlad Voiculescu de către premierul Florin Cîțu, era mult mai mică decât cea desenată cu declarații războinice. Orban a sesizat că USR-PLUS a blufat pe direcția „Să plece Cîțu, altfel nici nu stăm de vorbă!”. Ieșirea de la guvernare nu era o soluție realistă, nici măcar ca amenințare nu putea fi folosită.

2. USR-PLUS a înregistrat o înfrângere tactică, pornită din impulsivitate, dar a căpătat mai multă maturitate. Puși într-o situație de „ori e laie, ori bălaie”, liderii USR-PLUS au descoperit că PNL nu e Sindicatul mafiot de la metrou, iar Orban nu e Rădoi. Barna, Cioloș Drulă și ceilalți au aflat că sunt situații când nu merge cu ranga!

3. Liberalii ar face bine să nu agite biruitor steagul victoriei. Semnele sunt bune, în general liderii PNL se abțin să apese pe rana în curs de cicatrizare a USR-PLUS. Au învățat și ei o lecție: da, e nevoie de USR-PLUS la guvernare! E nevoie de voturile sale în Parlament, de resursele sale umane, de ideile pe care le poate pune în coșul guvernării, de plasa de siguranță pe care ți-o dă o susținere multiplă.

4. Marea lecție au primit-o însă cei de la USR-PLUS, și asta nu e o rușine. Au învățat că în politică nu e bine să te aprinzi ca vâlvătaia, pentru că apoi îți va fi greu să stingi focul și s-ar putea să te faci scrum. Singura dificultate reală a negocierilor de două zile a pornit de la declarația viscerală: „Noi nu mai avem încredere în Florin Cîțu, mergem mai departe doar fără Florin Cîțu”. Viața, însă, nu iartă. Uite că au mers mai departe cu Florin Cîțu!

5. Dar premierul Cîțu o fi greșit cu ceva? Evident că a greșit. Chiar dacă a avut acceptul șefului de partid, Ludovic Orban, și pe cel al președintelui țării, Klaus Iohannis, era obligatoriu să discute și cu liderii USR-PLUS înainte de a-l revoca pe Vlad Voiculescu. Dacă Barna și Cioloș n-ar fi reușit să-l convingă să renunțe la revocare, atunci putea merge cu demiterea până la capăt. Dar măcar ar fi ascultat și argumentele celeilalte părți! Adică, exact cum se stipulează acum, în Acordul pritocit timp de două zile.

6. USR-PLUS a reacționat irațional atunci când, sub impactul emoțional al revocării-surpriză, a pus semnul egal între un ministru și un prim-ministru. A cerut plecarea lui Cîțu odată cu cea a lui Voiculescu. E ca și cum, în relațiile interstatale, expulzarea unui secretar de ambasadă ar fi urmată, în oglindă, de expulzarea unui ambasador. Așa ceva nu se face nici între cei mai aprigi dușmani! Dacă nu acționa sub imperiul furiei, USR-PLUS putea cere revocarea unui ministru PNL. Întrebarea era logică: OK, spuneți că ministrul nostru – Vlad Voiculescu – nu și-a făcut treaba bine; dar miniștrii PNL au fost toți impecabili?! Evident că există și verigi slabe (de exemplu, Bode de la Interne). Revocarea unui ministru PNL era un obiectiv realizabil. Plecarea premierului – niciodată!

7. În „Criza de o săptămână”, PNL și-a regăsit solidaritatea internă. Nu s-au mai văzut tabere și linii de demarcație. Orban l-a susținut pe Cîțu, Rareș Bogdan a vorbit pe limba lui Orban, Klaus Iohannis a aprobat mișcarea („modificarea din Guvern, care s-a făcut, a fost corectă”). Toată lumea a cântat aceeași arie, ceea ce nu s-a prea întâmplat în ultima vreme.

8. Dacă ar fi părăsit Palatul Victoria după nici patru luni, transformând o criză aparentă într-una reală și adâncă, USR-PLUS s-ar fi dinamitat pur și simplu. Ar fi fost condamnat la o veșnică opoziție. Dacă nu se înțelege cu PNL, atunci cu cine să se înțeleagă – cu PSD sau cu AUR? Imposibil, ar însemna sinucidere politică. Și nimeni nu-și închipuie că USR-PLUS ar putea face singur majoritate, după vreun val de alegeri…

9. În schimb, PNL are mai multe variante de manevră. Electoratul său e mai îngăduitor, mai puțin radical decât cel al USR-PLUS. Pentru liberali, o guvernare susținută de PSD (mai discret sau mai pe față) n-ar da bine la imagine, dar, într-o anumită conjunctură, nici n-ar fi o catastrofă și ar părea acceptabilă. Iar conjunctura ar presupune patru predicate: a) cei de la USR-PLUS sunt nerezonabili, e imposibil de guvernat cu ei; b) PSD s-a mai reformat, Rafila nu e Șerban Nicolae, Nicolicea sau „Ciordache”; c) România are nevoie de stabilitate, iar altă variantă de guvernare nu e posibilă, oricât ne-am dori; d) e imposibil de ajuns la alegeri anticipate, Constituția practic nu permite.

10. USR-PLUS a aflat, cu această ocazie, că Vlad Voiculescu nu e de neînlocuit. În politică se mai sacrifică uneori câte o piesă pentru a câștiga meciul sau măcar pentru a nu-l pierde (în anumite situații, e bună și remiza).

Data viitoare, când se vor încorda din nou mușchii în Coaliție, premierul Cîțu nu va mai revoca un ministru fără consultarea partenerilor, ministrul Drulă nu-i va mai zice șefului său „zombie politic”, Barna și Cioloș nu vor mai cere plecarea șefului Guvernului, toată lumea va fi mai precaută.

Acesta este marele câștig al „Crizei de 10 zile”, care n-a produs răni adânci, ci doar niște zgârieturi de suprafață. În schimb, a produs noi anticorpi, a crescut imunitatea Coaliției de guvernare.


Distribuie articolul


Spune-ne părerea ta