( Redacţia – Ziaristii.ro )
Sentința Curții de Justiție, venită după o sesizare făcută de Forumul Judecătorilor, Asociația Mișcarea pentru Apărarea Statutului Procurilor și mai multe instanțe de judecată din România, pune astfel capăt discuției privind legalitatea desființării Secției Speciale.
Acest parchet înființat în 2018 de PSD, ALDE și UDMR s-a ocupat exclusiv de procurorii și judecătorii incomozi pentru PSD și pentru Mafie. Aceștia au fost hărțuiți, li s-au deschis dosare penale și – foarte rar – trimiși în judecată, pentru că acuzațiile, fiind inventate, nu puteau fi probate în instanță.
Cazul Laura Codruța Kovesi este de notorietate. La ordinul PSD și cu concursul mediatic al unor oficine precum Antena 3, România TV și Luju.ro, Adina Florea, procuroarea-șefă a Secției Speciale, i-a deschis dosar penal fostei șefe a DNA, încercând să-i blocheze candidatura la conducerea Parchetului European. Tentativa a eșuat, iar după aproape 3 ani dosarul penal se află exact în aceeași fază ca în prima zi: nu conține nicio probă, niciun act în afara foii prin care se instituie începerea urmăririi penale.
Adina Florea a fost somată de instanță să dea o rezoluție – fie să claseze dosarul, fie să-l trimită în instanță.
Mai mult decât atât, colegii săi o acuză direct pe Adina Florea că a solicitat rechizitorii din dosarele unor mari corupți, apoi le-a divulgat acestora ce probe sunt împotriva lor!
Judecătorii de la Curtea de Justiție a UE au sesizat aceste lucruri și menționează clar, în motivarea sentinței, că trebuie să se verifice cu atenție dacă Secția Specială nu este utilizată ca instrument de control politic al judecătorilor și procurorilor și dacă își exercită activitatea respectând cerințele din Carta drepturilor fundamentale a UE.
Judecătorul Cristi Danileț (fost membru CSM) și fostul ministru al Justiției, Ana Birchall, trag concluzii extraordinar de optimiste după această decizie a CJUE. Amândoi consideră că „este o decizie istorică”, în urma căreia sinistra Secție Specială poate fi îngropată definitiv, iar Curtea Constituțională nu mai este putere supremă.
O constatare fundamentală: un judecător din România poate anula decizii ale Curții Constituționale sau chiar legi date de Parlament, în caz că acestea intră în contradicție cu legislația europeană.
„Într-o a treia etapă și tot în lumina acelorași considerații generale, Curtea examinează compatibilitatea cu dreptul Uniunii a unei reglementări naționale care prevede înființarea unei secții specializate în cadrul Ministerului Public care are competența exclusivă de anchetare a infracțiunilor săvârșite de judecători și de procurori.
Curtea precizează că, pentru a fi compatibilă cu dreptul Uniunii, o astfel de reglementare trebuie, pe de o parte, să fie justificată de imperative obiective și verificabile legate de buna administrare a justiției și, pe de altă parte, să garanteze că această secție nu poate fi utilizată ca instrument de control politic al activității judecătorilor și a procurorilor menționați și își exercită competența cu respectarea cerințelor prevăzute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”).
În lipsa îndeplinirii acestor cerințe, reglementarea menționată ar putea fi percepută ca urmărind instituirea unui instrument de presiune și de intimidare a judecătorilor, ceea ce ar aduce atingere încrederii justițiabililor în justiție.
Curtea adaugă că reglementarea națională în discuție nu poate avea ca efect nerespectarea obligațiilor specifice care îi revin României în temeiul Deciziei 2006/928 în domeniul luptei împotriva corupției.
Revine instanțelor naționale sarcina de a verifica dacă reforma care a condus în România la înființarea unei secții specializate în cadrul Ministerului Public, însărcinate cu anchetarea judecătorilor și a procurorilor, precum și normele privind numirea procurorilor încadrați în această secție nu sunt de natură să facă secția menționată permeabilă la influențe exterioare.
În ceea ce privește carta, revine instanțelor naționale sarcina de a verifica dacă reglementarea națională în discuție nu împiedică examinarea într-un termen rezonabil a cauzelor referitoare la judecătorii și la procurorii vizați.”
