Dreptul la vot, de la începuturile acestuia şi până în epoca actuală, este un act civic fundamental, un semn că democraţia funcţionează, că cetăţeanul, prin opţiunea sa, poate să influenţeze şi chiar să decidă în privinţa drumului pe care să-l urmeze ţara, implicit destinul său.
Se spune adesea că istoria o fac personalităţile, adică cei care au condus, în funcţie de epocă, ţări, imperii, cei care, prin gândirea şi deciziile lor, au determinat vieţile oamenilor din timpul lor şi chiar pe ale urmaşilor. Unde au fost şi ce au făcut în tot acest timp oamenii obişnuiţi? Există nenumărate dovezi că puterea cetăţenilor anonimi nu este nici recentă, nici un fapt ieşit din comun, că niciun regim care nu respectă voinţa poporului nu poate să-şi exercite autoritatea pe termen lung.
Viitorul unei ţări este ceva ce poate fi gândit, imaginat, analizat, construit şi pentru acest fapt este nevoie de inteligenţa oamenilor obişnuiţi şi a celor pe care îi votăm, pentru ca o ţară să progreseze, afirmându-şi valorile morale, sociale, culturale, politice etc. Viitorul nu este ceva ce se va întâmpla sub semnul fatalităţii, este ceea ce oamenii vor decide să facă.
In Romania a fost nevoie de un moment istoric sangeros in 1989, moment care a contribuit la cucerirea şi recunoaşterea drepturilor umane fireşti, confiscate, de-a lungul deceniilor de regimul comunist. Este important să conştientizăm că, dacă trăim astăzi într-o societate democratică, a fost nevoie de o Revolutie in 1989, de sacrificiul unor tineri, de voinţă şi de raţionalitate.
Dacă, la modul teoretic, dreptul la vot pare, mai degrabă şi mai ales la noi, o temă de campanie electorală, sunt situaţii, în istoria lumii, care arată că un singur vot poate schimba, în mod major, în bine sau în rău, o realitate, chiar soarta unei ţări. De exemplu, in 1776, engleza a fost declarată ca limba oficială în America, şi nu germana, cu un singur vot diferenţă.
A nu-ti exercita dreptul la vot inseamna: a-i lăsa pe alţii să decidă în locul tău, să fie alese persoane care nu corespund intereselor tale, să renunţi la un drept pentru care tineri romani s-au jerfit in 1989 pentru ca tu sa poti vota liber.
Un alt semn că alegătorii nu cred în puterea lor de a decide ceva este “votul de blam”. Persoane care merg la vot, dar, tot în semn de protest faţă de orice alegere, cu motivaţia “merg la vot, dar nu am cu cine vota”, lasă buletinul de vot neştampilat. Americanii, cu un exerciţiu al democraţiei mult mai îndelungat şi mai performant ca al nostru, obişnuiesc să spună “Choose or lose”, ceea ce este valabil şi pentru viaţă, în general.
Când un număr mare de cetaţeni merg la vot sunt şanse mai mari să se cristalizeze un drum viabil pentru localitate, comunitate sau ţară şi, implicit, pentru fiecare dintre noi.
Fii tu cel care decizi pe 27 septembrie, viitorul localitatii in care traiesti, viitorul Romaniei, pe al tau si pe al copiilor tai !
