Indiferenta marii majoritati a cetatenilor nostri, fata de chestiunea extremismului, provine din ignoranta si pasivitatea civica a romanilor, care in afara intereselor strict personale justificate de astfel a tratat cu nepasare acesta problema. Cred ca este un prilej de meditatie pentru clasa politica si in special pentru partidele aflate in prezent la guvernare, faptul ca majoritatea populatiei a avut de suportat ani crunti de saracie, somaj ,suferinta si indiferenta din partea partidelor politice dupa 1990. Acesti oameni nu au manifestat niciodata pentru o minima coalizare sociala, in cadrul unei platforme politice decente, proband numai o revolta tacita impotriva autoritatilor.
Romania este tara, in care majoritatea populatiei, nu vorbeste, nu propune, nu cere, nu are idei, nu are nevoi si nu se simte reprezentata in mod real, desi participa la vot. Deasemeni multi dintre cetatenii Romaniei, asteapta numai un sprijin de la stat sub forma de “pomeni”. Fara doar si poate, daca nu ar fi existat migratia milioanelor de romani., justificarile cu privire la nemultumirile sociale izbucneau sigur in sfera publica, dar este greu de crezut ca in afara de revolte si greve aceste nemultumiri s-ar fi concretizat intr-o platforma politica.
In acest sens, nu trebuie sa ne mire faptul ca temele societatii civile romanesti sunt stabilite de baronii locali din teritoriu, de functionarii cu rang inalt de la centru sau de asa zisa “aristrocratie a proletariatului” si anume bugetarii remunerati consistent, in consecinta acestia stabilesc si gandesc viitoarele politici publice din Romania. Nu trebuie sa ne surprinda ca paturi largi ale populatiei se simte neglijata si abandonata de la stabilirea agendelor publice. Democratia in Romania datorita acestor comportamente ale unor politicieni a devenit “subreda”, iar statul subordonat intereselor politice si economice a maxim 10-15% din populatie, este interesat mai mult pe intarirea institutiilor de forta decat de rezolvarea problemelor sociale ale oamenilor.
In aceste conditii, situatia de astazi din Romania, a inceput sa semene, cu cea din perioada interbelica, cand extremismul reprezentat de miscarea legionara se gasea in miezul acelor decenii ca un punct central in care se adunau toate neputintele si limitarile societatii romanesti. Cu toate ca aceasta chestiune a legionarismului interbelic a fost analizata si dezbatuta in fel si chip se observa ca decidentii de dupa 1990 nu au inteles si nu au invatat nimic. Poate ca dupa alegerile de anul acesta cand, nori de fantasmagorii romantioase si ceata deasa a paseismului dulceag a facut posibila aparitia unui partid numit AUR, pe care pana la proba contrarie sa-l consideram de sorginte legionara, a trezit putin la realitate clasa politica romaneasca, altfel tot ceea ce s-a castigat prin jerfa tinerilor in 1989 va fi in zadar, iar consecintele se vor vedea in mod sigur la alegerile din 2024.
Sper sa nu vina ziua cand Rubicondul va fi trecut. Atunci va fi vai de noi si de mama noastra, bine nu o sa ne mai facem din momentul acela. Intre timp i-am auzit pe cei de la AUR. Nu as fi avut cum sa nu-i aud, sunt foarte vocali, zgomotosi de-a dreptul. S-au saturat sa fie condusi de iohanisti, orbani, arafati…..Acum Sosoaca le face inima sa tresalte.
