Proiectul Ungariei e dincolo de Viktor Orban

Proiectul Ungariei e dincolo de Viktor Orban

( Partea a doua, autor Paul Gologan ) Rămăşiţele presei independente din Ungaria au făcut în numeroase rânduri menţiuni despre faptul că fondurile europene ale Uniunii ajung în conturile apropiaţilor premierului maghiar, fiind astfel finanţat sistemul care menţine FIDESZ la putere şi care, în eventualitatea unei schimbări a structurii parlamentului prin alegeri, va avea suficiente […]

( Partea a doua, autor Paul Gologan )

Rămăşiţele presei independente din Ungaria au făcut în numeroase rânduri menţiuni despre faptul că fondurile europene ale Uniunii ajung în conturile apropiaţilor premierului maghiar, fiind astfel finanţat sistemul care menţine FIDESZ la putere şi care, în eventualitatea unei schimbări a structurii parlamentului prin alegeri, va avea suficiente resorturi pentru a reveni. Chiar dacă acest lucru nu s-ar întâmpla, discutând dinspre România, este iluzorie ideea conform căreia se va reuşi orientarea definitivă şi cu totul a politicii Ungariei, cu privire la etnicii înrudiţi din afara graniţelor, spre alte obiective decât cele de până acum, lucru evidenţiat de acordul partidelor din această ţară, indiferent că se află la putere sau în opoziţie şi îndemnul noului primar al Budapestei(liderul opoziţiei şi principal contracandidat al lui Viktor Orban) pentru susţinerea iniţiativei menţionate anterior. Consensul pe acest subiect al tuturor forţelor politice maghiare relevante ar trebui să genereze semnale de alarmă la Bucureşti cu privire la poziţionarea pe termen lung faţă de statul vecin. 

Un studiu al celor de la Pew Research Center arată că 67% dintre cetăţenii Ungariei sunt de părere că teritorii din statele vecine le aparţin, cel mai ridicat procent din rândul tuturor statelor membre NATO. Bineînţeles, acest lucru nu înseamnă că Viktor Orban ar urma să pornească un conflict militar cu România ori Slovacia în scopul alipirii teritoriilor desprinse prin forţa voinţei celor ce le populau la momentul exercitării principiului autodeterminării, lucru pe care şi el îl conştientizează, dar, totodată, nu poate neglija procentul. Demersurile din categoria Planul Kos Karoly, Minority SafePack şi Iniţiativa Politica de coeziune pentru egalitatea regiunilor şi menţinerea culturilor regionale vin pe acest stabiliment de raportare al cetăţenilor Ungariei cu privire la vecini. Trebuie menţionat că premierul maghiar pe parcursul mandatelor nu doar a dat un orizont raportării, construind iniţiative în jurul ei, ci chiar a căutat să o amplifice, aceasta devenind astăzi imposibil de neglijat nu doar pentru el, ci şi pentru partidele care vor urma FIDESZ la conducere. Din această perspectivă, mergând mai spre nord, chiar dacă scorul obţinut de actualul primar al Varşoviei în cursa prezidenţială de pe 12 iulie a fost încurajator pentru cetăţenii români preocupaţi de situaţia apărării unui set de valori cu care opoziţia din Ungaria se identifică şi care, probabil, va primi un imbold în ceea ce priveşte viitoarele mobilizări electorale, o eventuală schimbare a configuraţiei de putere la Budapesta, chiar una extremă în care Viktor Orban pierde alegerile, nu va modifica cu mult politica în domeniul minorităţilor înrudite. Ar echivala cu o sinucidere a formaţiunilor politice ungare, fie ele nou apărute, evitarea sau modificarea substanţială a discursului cu privire la etnicii maghiari din afara graniţelor.

Astel, demersurile statului vecin trebuie să constituie un punct de interes continuu al autorităţilor de la Bucureşti. Pentru România, în lipsa unei luări de poziţie, politica Ungariei nu va mai reprezenta un zgomot de fundal, aşa cum Mark Rutte, premierul Olandei, a lăsat să se înţeleagă cu privire la Viktor Orban.

Bucureştiul vrea să se comporte în relaţia cu Budapesta asemeni cancelariilor din Berlin ori Paris, uitând că pe unele dosare nu Ungaria trebuie să prindă din urmă România. Totodată, nu ţine cont de faptul că aspecte precum accederea ţării noastre în OCDE sau transportul pe Dunăre vor trece în plan secund pe măsură ce gradul de penetrare a influenţei Ungariei va creşte în zonele locuite de etnici maghiari, generând noi probleme la fiecare instabilitate electorală a FIDESZ sau incident administrativ intern de pe teritoriul României, cu ramificaţii în zona etnică.

În lipsa unei viziuni în legătură cu situaţia etnicilor maghiari, pe termen lung, discursul Ministerului de Externe, ce îndeamnă spre „reţinere (…), discernământ” şi „implicare deplină în construirea unei relaţii de bună vecinătate” la fiecare ieşire publică provocatoare a lui Péter Szijjártó, va fi lipsit de efect (nici acum nu are unul prea mare). În răgazurile dintre ieşiri, Ungaria îşi continuă proiectele în zonele locuite de etnici înrudiţi, pe când autorităţile române nici măcar nu creionează vreo iniţiativă în legătură cu aceştia. Degeaba maghiarii au cetăţenie română, degeaba trăiesc pe teritoriul României şi plătesc taxe, dacă reacţionează la semnalele altui centru de putere.

Rezolvarea problemelor ridicate de planul Kos Karoly nu se rezumă la încheierea unui acord care să reglementeze termenii în care se pot face investiţiile. Ungaria este interesată, în primul rând, să aibă o prezenţă consistentă în Transilvania, faptul că aceasta urmează a fi supusă unor reguli este mai puţin relevant atât timp cât partea română se mulţumeşte doar cu a fi recunoscută, la nivel formal, ca având primul cuvânt în proiectele derulate de alte state pe teritoriul său. Rolul MAE român se va încheia odată cu semnarea acordului, dar asta nu înseamnă că subiectul va fi închis. Soluţionarea lui, anume determinarea etnicilor maghiari să reacţioneze politic, economic şi cultural la semnalele Bucureştiului ţine şi de implicarea celorlalte ministere, dar mai ales de un

consens politic. O abordare a problemei oferă Slovacia, ţară aflată într-o situaţie asemănătoare cu cea a României. Aici, premierul Igor Matovič rosteşte un discurs la începutul lunii iunie, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon. Acesta încearcă să scoată ungurii din narativul promovat de Budapesta, cel al traumei istorice, şi îndeamnă cetăţenii ţării, indiferent de etnie, la canalizarea energiilor spre viitoare acţiuni comune. „Aşa cum în secolele XIX şi XX slovacii au ajutat la construirea Budapestei, putem auzi şi astăzi cuvinte maghiare rostite de cei care lucrează în industria construcţiilor în Bratislava.

„Bagă mortar, Pista!“ am auzit, recent, în limba maghiară, nu departe de aici, în castelul de la Bratislava. Acum vă cer acelaşi lucru: să băgăm împreună mortar. Să construim Slovacia împreună. Să construim împreună colaborarea din cadrul V4 şi să construim împreună Europa. Să găsim împreună cea mai bună soluţie pentru realizarea programului de guvernare pentru toate minorităţile naţionale”. 

Paul Gologan este absolvent al programului de Internship LARICS şi absolvent al Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi.


Distribuie articolul


Spune-ne părerea ta