Senatorul Sorin Lavric (AUR) recidivează: elogii aduse legionarului Gogu Puiu în preajma „Zilei de Amintire a Holocaustului și a Eroismului”

Senatorul Sorin Lavric (AUR) recidivează: elogii aduse legionarului Gogu Puiu în preajma „Zilei de Amintire a Holocaustului și a Eroismului”
  • Acasă
  • /
  • Politică
  • /
  • Senatorul Sorin Lavric (AUR) recidivează: elogii aduse legionarului Gogu Puiu în preajma „Zilei de Amintire a Holocaustului și a Eroismului”

( Vladimir Munteanu – Ziaristii.ro ) Miercuri, 7 aprilie 2021, senatorul Sorin Lavric l-a evocat, în Senatul României, pe legionarul Gogu Puiu, cunoscut partizan anticomunist implicat în luptele împotriva Securității comuniste din Dobrogea, la sfârșitul anilor ’40 ai secoului trecut. Coincidență sau nu, scurta prelegere prolegionară a senatorului AUR în Parlamentul României a avut loc […]

( Vladimir Munteanu – Ziaristii.ro )

Miercuri, 7 aprilie 2021, senatorul Sorin Lavric l-a evocat, în Senatul României, pe legionarul Gogu Puiu, cunoscut partizan anticomunist implicat în luptele împotriva Securității comuniste din Dobrogea, la sfârșitul anilor ’40 ai secoului trecut.

Coincidență sau nu, scurta prelegere prolegionară a senatorului AUR în Parlamentul României a avut loc în preziua de doliu Yom Hashoa – „Ziua de Amintire a Holocaustului și a Eroismului”, pe care națiunea evreiască, în Israel și în comunitățile evreiești din întreaga lume, o comemorează de la apusul soarelui.

Nu știm dacă senatorul Sorin Lavric a decis cu cinism să comemoreze, în Senatul României, un legionar în preajma unei zile de dureroasă semnificație pentru națiunea evreiască ori pur și simplu este vorba de o ignoranță rușinoasă pentru un intelectual cu pretenții de mare filosof și literat. Observăm însă că partidul naționalist AUR, prin vocea acestui senator, insistă să promoveze în Parlamentul României figuri din mitologia ortodoxist-extremistă a Mișcării Legionare.

Cine a fost legionarul Gogu Puiu

Gogu Puiu s-a născut la 17 ianuarie 1918, în Gramaticova (Grecia). În 1926, familia acestuia se refugiază din Grecia și se stabilește în Caliacra (Cadrilater), provincie care la acel moment aparținea României. În 1941, la un an după ce Cadrilaterul a fost cedat Bulgariei la presiunile Germaniei naziste, familia lui Gogu Puiu se stabilește în comuna Dobrogea (în prezent, Mihail Kogălniceanu) din județul Constanța.

Adolescent fiind, Gogu Puiu devine membru al Mișcării Legionare și se implică activ în activitățile desfășurate de legionari.

Despre activitatea legionară interbelică a lui Gogu Puiu există două variante de poveste.

Într-o primă variantă, se spune că Gogu Puiu a fost militar cu gradul de caporal în Batalionul de Gardă al Mareșalului Ion Antonescu. Din cauza faptului că a fost descoperită apartenența lui la Mișcarea Legionară, în anul 1942 este trimis pe front, de unde a dezertat și s-a refugiat în Bulgaria, ca emigrant politic, fiind cooptat de grupul de legionari români din Sofia. Întors în România, în aprilie 1947, Gogu Puiu a fost arestat de Securitatea Oradea şi anchetat sub tortură. Tribunalul Militar Bucureşti îl condamnă la un an de închisoare pentru „înaltă trădare” şi „trecere frauduloasă a frontierei”. Gogu Puiu este eliberat de Curtea Marţială Bucureşti, în iunie 1948, și începe să organizeze mişcarea de rezistenţă anticomunistă din Dobrogea.

Conform altor mărturii, în perioada Statului Național Legionar, Gogu Puiu este recrutat ca militar în termen în Batalionul de Gardă al Mareșalului Ion Antonescu. Guvernul legionar îl promovează pe Gogu Puiu în funcția de Comisar al Poliției Legionare din Constanța, calitate în care participă la Rebeliunea Legionară.

După eșecul Rebeliunii, Gogu Puiu se refugiază în Bulgaria și ulterior în Germania, unde este închis în lagărul de la Buchenwald, alături de elita legionară condusă de Horia Sima.

În urma scindării Mișcării Legionare, Gogu Puiu îl urmează pe Constantin Papanace, liderul „Codreniștilor”, care se stabilește în Italia după sfârșitul războiului.

Gogu Puiu îi solicită lui Papanace, în mai multe rânduri, să fie înrolat în echipele de partizani pe care serviciile secrete occidentale le antrenau și le parașutau în România comunistă, în încerarea de a destabiliza regimul comunist și de a provoca o revoltă a populației. Papanace îi refuză solicitările, iar Gogu Puiu decide să plece singur în România.

În 1945, în drum spre țară, Gogu Puiu ar fi fost recrutat la Belgrad de serviciile secrete franceze, care l-ar fi inițiat în tainele luptei de partizani și informative. În 1947, Gogu Puiu îi adresează lui Papanace o nouă solicitare pentru plecarea în țară și implicarea în lupta anticomunistă, dar este iarăși refuzat.

În consecință, Gogu Puiu pleacă în România, fără aprobarea liderului „Codreniștilor”, însoțit de un alt legionar, Iancu Pitulea.

Imediat după intrarea în țară, cei doi legionari sunt arestați la Oradea, pentru trecere frauduloasă a frontierei. Are loc un episod bizar din biografia legionarului Gogu Puiu. Aflat în arest, Gogu Puiu solicită audiență la liderul comunist Vasile Luca, sub motivul că are să-i comunice un mesaj important. Autoritățile comuniste decid ca legionarul să fie primit în audiență de Ana Pauker. După audiență, Gogu Puiu este încarcerat la Văcărești, unde execută un an de închisoare.

După 1948, legionarul Gogu Puiu se stabilește în Dobrogea și intră în legătură cu grupurile de rezistență anticomunistă conduse de legionarii Nicolae și Dumitru Fudulea și Gheorghe Filiu. Gogu Puiu reușește să organizeze mișcarea de rezistență armată anticomunistă din Dobrogea, grupul său de partizani fiind cunoscut sub numele de „Haiducii Dobrogei”.

În iulie 1949, în urma unui denunț, este înconjurat de trupele Securității, într-o casă din comuna Cobadin. Gogu Puiu opune o puternică rezistență armată, până la epuizarea muniției. Refuzând să se lase capturat de comuniști, se sinucide folosind o grenadă.

Semnificația Yom Hashoa – „Ziua de Amintire a Holocaustului și a Eroismului”

Ziua de Amintire a Holocaustului și Eroismului este o zi de comemorare a celor aproximativ 6 milioane de evrei exterminați în Holocaustul declanșat de Germania nazistă și aliații săi. Totodată, în această zi este comemorată și rezistența evreiască antinazistă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Yom Hashoa este zi de doliu național în statul Israel și zi de doliu în comunitățile evreiești din întreaga lume.

În 1951, Knesset-ul a fixat data de 27 Nisan (conform Calendarului Evreiesc) ca zi oficială de comemorare a Holocaustului, iar în august 1953, Ziua de Amintire a Holocaustului și Eroismului a fost consacrată oficial în Legea Memorialului Yad Vashem. Data de 27 Nisan a fost aleasă pentru că în luna Nisan a izbucniv Revolta antinazistă din ghetoul Varșoviei.

Nu toți anticomuniștii au fost sfinți ori apărători ai democrației

Partidul naționalist AUR profită politic de confuzia promovată, după Decembrie 1989, între calitatea de legionar și aceea de luptător anticomunist. Apologia luptei anticomuniste purtate de legionari după instaurarea regimului comunist în România și confecționarea unei mitologii a „sfințeniei” legionarilor asasinați în închisorile comuniste au reprezentat principalele căi prin care această confuzie a fost promovată.

S-a ajuns la ideea că prin convingerile lor anticomuniste, legionarii ar fi, peste timp, frecventabili, că elogierea lor publică ar fi un demers moral și firesc într-o țară democratică și membră a Uniunii Europene, cum este România.

Nimic mai fals!

Anticomunismul Mișcării Legionare – factor important în înființarea ei și în elaborarea ideologiei pe care a promovat-o – nu anulează antisemitismul și ura împotriva societății democratice și libere pe care le-a promovat această formațiune politică și nici apetența legionarilor pentru dictatură, naționalism enclavizant și epurare rasială.

Lupta legionarilor împotriva dictaturii comuniste nu a fost o luptă asumată moral și ideologic pentru instaurarea unei societăți democratice, ci mai curând, a fost expresia convingerilor anticomuniste întemeiate pe ideologia legionară.

Evident, există și excepții. Pe de o parte, întâlnim figuri de legionari care au acceptat să renunțe la confortul și siguranța Occidentului democratic în care se refugiaseră și să lupte în slujba Lumii Libere, ca agenți și partizani ai serviciilor secrete militare occindentale, împotriva dictaturii comuniste din România. Pe de altă parte, în măsura în care Biserica Ortodoxă Română va obține mărturii și dovezi de netăgăduit, probabil că se vor confirma și câteva cazuri de legionari care, în confruntarea cu torționarii din închisorile comuniste, și-au aflat puterea de a rezista nu în ideologia legionară, ci renunțând la aceasta, în credința creștină, meritând pe deplin titulatura de Sfinți.

Aceste excepții însă confirmă regula, anume aceea că Mișcarea Legionară, ideologia și acțiunile ei, au fost și vor rămâne antisemite, antidemocratice, rasiste și într-un final, anticreștine, prin pervertirea pe care au operat-o asupra poruncii iubirii de Dumnezeu și de semeni lăsată oamenilor de Iisus Hristos.

În consecință, considerăm că instituțiile abilitate ale statului, alături de apărătorii democrației din rândul parlamentarilor români, au datoria să reacționeze în regim de urgență pentru stoparea propagandei prolegionare prin care AUR murdărește Parlamentul României, instituția fundamentală a sistemului politic democratic și european.


Distribuie articolul


Spune-ne părerea ta