Potrivit articolului, efortul consta într-o „cabală bine finanțată de oameni puternici, care varia de la industrii la ideologii, care opera împreună în culise pentru a influența percepțiile, pentru a schimba regulile, a orienta mediatizarea și a controla fluxul de informații”.
În zilele post-electorale, autorul se referă la acest grup divers de jucători ca la „o conspirație care se desfășoară în culise, una care a restrâns protestele și a coordonat rezistența din partea directorilor executivi”, rezultând „o alianță informală între activiștii de stânga și titanii din afaceri”.
Deși cuvintele „cabală” și „conspirație” sunt folosite pentru a descrie activitățile radicale ale acestor grupuri, denumite în mod colectiv Shadow Campaign, autoarea articolului se străduiește să noteze că aceste eforturi nu au vizat „trucarea alegerilor, ci întărirea lor”.
Într-adevăr, pe tot parcursul articolului, există afirmația repetată conform căreia aceste eforturi nu au avut intenția de a răsturna alegerile, ci mai degrabă ca parte a unei mișcări eroice care intenționa să ne salveze democrația și să păstreze integritatea acestor și viitoare alegeri.
„Scenariul militanților din umbră pentru care erau disperați să-l oprească nu a fost o victorie a lui Trump. A fost acela al alegerilor atât de dezastruoase încât să nu se poată desluși niciun rezultat, un eșec al actului central de autoguvernare democratică care a fost un semn distinctiv al Americii încă de la înființarea sa”, spune articolul.
Deși articolul tratează acțiunile întreprinse de această „Campanie din Umbră” drept pași necesari pentru salvarea democrației noastre, un cititor mai obiectiv al evenimentelor ar putea susține că democrația noastră a fost de fapt călcată în picioare.
Potrivit jucătorilor din această sagă, ceea ce au perceput ei ca fiind o amenințare pentru democrația noastră a fost atât de importantă încât a necesitat „un efort fără precedent” și o măsură de cooperare nemaiîntâlnită până acum într-un proces electoral. Și un efort care ar cuprinde o coaliție surprinzător de largă de interese care ar include „Congresul, Silicon Valley și legislativele de stat”.
După cum notează articolul, eforturile acestei cabale „au atins fiecare aspect al alegerilor”, inclusiv legile noastre electorale. Aceste grupuri s-au angajat într-un front juridic unificat pentru a „schimba sistemele și legile de vot” la nivel de stat, ocolind adesea neconstituțional legile statului și transferând puterea statelor către guvernatori. În timp ce eforturile conservatorilor de a lupta împotriva acestui proces erau denumite eufemistic ca fiind „procese de suprimare a alegătorilor”.
Terminologia și încadrarea problemelor ne conduc la o caracteristică aparte a acestui articol. Este scris ca și cum 75 de milioane de alegători Trump pur și simplu nu ar exista – ca și cum o națiune ar fi cumva unită în totalitate împotriva unui al doilea mandat al lui Donald Trump. Nu există o recunoaștere a faptului că Donald Trump s-a bucurat de sprijinul unui mare segment al populației. Când este folosit termenul „alegători”, se referă întotdeauna la cei care au votat împotriva lui Trump și pentru Biden.
În afară de câteva paragrafe scurte, cititorul ar putea fi iertat pentru că a crezut că alegerile au fost vreodată cu adevărat în discuție.
În timp ce un accent intens planează asupra campaniei Trump, există o lipsă aproape surprinzătoare de abordare a campaniei Biden. După cum menționează articolul Time, Campania din Umbră a fost „separată de campania Biden și a trecut de liniile ideologice”. Într-adevăr, Biden este menționat în articol doar de câteva ori și niciodată în legătură directă cu ceva ce făcea el sau campania lui pentru a se pregăti pentru aceste alegeri.
Manipulări mass-media, eforturi online și companii tech
În tandem cu accentul pus pe Trump, există o altă temă aproape unificatoare a manipulării care își trasează linia de-a lungul acestui articol. Orice acțiune, poziție sau răspuns din partea conservatorilor sau a administrației Trump au fost automat etichetate și apoi înscenate ca fiind inerent vicioase, chiar ticăloase. Între timp, o noțiune de falsă nobilime era atașată fiecărei acțiuni întreprinse de stânga.
Conform articolului, avertismentele pre-electorale venite de la campania Trump și „oamenii lui de încredere” cu privire la riscurile unei treceri totale și fără precedent la votul prin corespondență, au fost concepute pentru a „altera alegerile”. Acțiunile legale ale conservatorilor împotriva modificărilor neconstituționale la legile electorale de stat au fost denumite „false”. În ciuda faptului că ei sunt instigatorii juridici, articolul Time menționează că „avocații democrați au luptat împotriva unui val istoric de litigii pre-electorale”.
Între timp, informațiile din tabăra de dreapta au fost considerate în mod repetat ca „minciunile lui Trump”, „teoriile conspirației” sau „actori malefici care răspândesc informații false”. Potrivit articolului, aceste eforturi, alături de „implicarea de actori străini, au făcut din dezinformare o amenințare mai mare și mai profundă pentru alegerile din 2020”.
În schimb, atunci când organizațiile de stânga, precum Voting Rights Lab și IntoAction, au creat „meme-uri și grafică specifică statului” concepute pentru a susține că votul prin corespondență este sigur și nu este supus fraudei, acțiunile lor au fost încadrate ca „luptând împotriva informațiilor false”. Nici acest efort nu a fost mic. După cum notează articolul, aceste meme-uri și grafică au fost „diseminate pe scară largă prin e-mail, mesaje,Twitter, Facebook, Instagram și TikTok” și au fost vizualizate „de peste 1 miliard de ori”.
Un alt obiectiv al acestei campanii a fost acela de a convinge publicul că rezultatele alegerilor vor fi întârziate, probabil pentru câteva zile. Aceste eforturi au fost concepute pentru a condiționa publicul votant să nu se aștepte sau chiar să accepte un rezultat în noaptea alegerilor. După cum notează articolul, „sondajele organizației au constatat că mesajul era auzit: procentul de public care nu se aștepta să cunoască câștigătorul în noaptea alegerilor și care a crescut treptat până la sfârșitul lunii octombrie, a fost de peste 70%. O majoritate credea, de asemenea, că o numărătoare prelungită nu este un semn al vreunei probleme”.
Percepțiile și informațiile sunt cruciale într-o rundă de alegeri și știind asta, operativii Democrați „au presat cu succes companiile de social media” înainte de alegeri. Aceste eforturi au avut în mare parte succes, întrucât un număr mare de conturi conservatoare au fost anulate și informațiile cruciale care ar fi putut afecta campania Biden au fost suprimate, în timp ce mass-media a atacat neîncetat campania Trump.
Deși recunoaște implicarea companiilor tech în acest efort, articolul descrie suprimarea rezultată a informațiilor și anularea conservatorilor într-o lumină pozitivă. Când știri precum cele referitoare la activitățile comerciale ale lui Hunter Biden a fost respinse pur și simplu sau nu au fost relatate de mass-media, aceste tactici au fost etichetate ca abordând o „linie mai dură împotriva dezinformării” într-un efort continuu de „luptă împotriva defăimărilor virale”.
Astfel apare o întrebare secundară cu privire la implicarea companiilor tech în suprimarea online. Dacă conturile au fost blocate pe platforme precum YouTube și Twitter doar în scopuri politice, aceasta nu crește spectrul unei încălcări semnificative a obligației fiduciare față de acționarii companiilor?
Campania din Umbră vrea să știți ce a făcut
Detalierea directă și pe față a evenimentelor din articolul Time duce la o concluzie oarecum alarmantă. Liderii Campaniei din Umbră vor ca toți să știe ce au făcut. Indiferent dacă acest lucru provine dintr-o mândrie excesivă sau dintr-o poziție de putere nu este pe deplin clar, dar există o serie de oameni importanți care au fost dispuși să contribuie la acest articol. Și să fie citați fără reținere.
Pe lângă Podhorzer, Norman Eisen este citat în mai multe puncte ale articolului. Pe lângă recrutarea membrilor pentru Voter Protection Program, Eisen este unul dintre arhitecții și autorii a două Rapoarte Brookings care au fost scrise în timpul investigației Mueller.
Brookings a produs un raport de 108 de pagini intitulat „Obstrucția prezidențială a justiției: Cazul Donald J. Trump”, scris de Barry Berke, Noah Bookbinder și Eisen pe 10 noiembrie 2017. Apoi a urmat o a doua ediție de 177 de pagini pe 22 august 2018, care a venit și cu o lungă anexă.
Eisen, membru senior la Brookings, a fost consilier special pentru Etică și Reformă Guvernamentală la Casa Albă în administrația Barack Obama și este fondatorul organizației CREW din Washington. Conform profilului său, Eisen l-a consiliat pe Obama „cu privire la reglementarea lobby-ului, legea finanțării campaniilor”. De asemenea, a fost ambasadorul SUA în Cehia în perioada 2011-2014.
Eisen și Berke au fost ulterior angajați de Președintele Comisiei Judiciare a Camerei Reprezentanților, Democratul Jerry Nadler (D-N.Y.), pentru consultanță.
Nefericitul protest din 6 ianuarie
Pe 6 ianuarie, mii de susținători ai lui Trump au venit la D.C. pentru ceea ce pare a fi fost un protest nefericit, culminând cu un asalt asupra clădirii Capitoliului. Eșecul acestui eveniment avea să fie unul sever și efectul nu pare a fi încă pe deplin determinat.
Noua administrație, împreună cu multe alte persoane din Congres, par să facă din amenințările teroriste interne o prioritate absolută. Noul șef al Securității Interne instalat de Biden, Alejandro Mayorkas, a declarat public că „una dintre cele mai mari amenințări cu care ne confruntăm în prezent în America… este amenințarea terorismului intern”.
În ciuda așteptărilor multora, nu pare să fi existat o prezență semnificativă a contramanifestanților de stânga la protestul din 6 ianuarie. Autoarea articolului din Time pare să fi fost în contact continuu cu membrii „Campaniei din Umbră”, inclusiv cu Podhorzer, „arhitectul” grupului. În dimineața zilei de 6 ianuarie, Podhorzer i-a trimis un mesaj menționând că stânga activistă „descurajează puternic activitatea de contramanifestare”.
Mesajul său s-a încheiat cu un „emoticon cu degetele încrucișate”.
Tribuna.US
