( Redacția – Historia )
Din multe puncte de vedere, Războiul Civil American (1861-1865) a reprezentat un precursor al Primului Război Mondial. Conflictul a fost unul dintre primele războaie industriale, căile ferate, telegraful şi armele produse în serie fiind folosite pe scară largă. Deşi Nordul a beneficiat de la început de o covârşitoare superioritate economică şi industrială, victoria a fost obţinută după patru ani de lupte sângeroase.
„Proclamaţia de emancipare”, care a intrat în vigoare în ianuarie 1863, elibera toţi sclavii din teritoriile care s-au răzvrătit împotriva SUA, practic din statele în care Guvernul american nu avea nicio autoritate. În statele de la graniţă, care nu au părăsit niciodată Uniunea, precum şi în teritoriile din Sud ocupate de armata Nordului, sclavii nu au fost eliberaţi. Prin „Proclamaţia de emancipare”, Lincoln urmărea subminarea economiei Sudului, precum şi încurajarea sclavilor fugari, care se alăturau trupelor Uniunii. Pe parcursul războiului, aproximativ 180.000 de negri liberi sau foşti sclavi fugari au luptat în armata Nordului.
De asemenea, prin transformarea conflictului dintr-un război pentru păstrarea unităţii americane într-unul împotriva sclaviei Lincoln căuta să împiedice recunoaşterea internaţională a Confederaţiei. Un aliat extern puternic, precum Marea Britanie, a cărei industrie textilă era dependentă de bumbacul american, ar fi putut asigura victoria Sudului. Însă Marea Britanie, care eliberase toţi sclavii din colonii încă din 1839 şi era dominată de un puternic curent de opinie aboliţionist, a preferat să nu recunoască Confederaţia şi să caute alte surse de bumbac, în Egipt şi India. Cu toate că sclavii nu au fost eliberaţi de facto în timpul războiului civil, Lincoln merită să fie considerat eliberatorul sclavilor din SUA. În primul rând, pentru că refuzat să recunoască secesiunea şi nu a acceptat încheierea păcii fără desfiinţarea sclaviei şi refacerea Uniunii. De asemenea, Lincoln a încurajat adoptarea celui de-al 13-lea amendament al Constituţiei americane, care eliberat toţi sclavii din Statele Unite, eveniment care s-a produs în decembrie 1865, după ce preşedintele a fost asasinat.
Abraham Lincoln a fost împuşcat de John Wilkes Booth, pe 14 aprilie 1865, în timp ce asista la o piesă în teatrul „Ford”, din Washington D.C. Un cunoscut actor din Maryland, Booth spera că prin gestul său poate să întoarcă soarta războiului, chiar dacă principala forţă militară a Confederaţiei, armata din Virginia de Nord, condusă de Robert E. Lee, se predase cu cinci zile înainte. Capitularea generalului Lee a venit după mai bine de nouă luni de război de tranşee, cunoscut sub numele de „Asediul de la Petersburg”. Într-un gest fără precedent, Grant i-a permis lui Lee să-şi păstreze sabia şi calul. Ceilalţi generali ai Confederaţiei s-au predat treptat, după ce au aflat de capitularea lui Lee.
În conflictul care a sfâşiat societatea americană între 1861 şi 1865 şi-au pierdut viaţa aproape 800.000 de americani, mai mulţi decât în Războiul de Independenţă, Primul şi al Doilea Război Mondial şi Vietnam la un loc.
