A fost un timp in care am crezut ca dupa brutala, ateea si asasina dictatura comunista, dublata de cultul personalitatii ceausestilor, va veni vremea libertatii , democratiei si bunastarii in Romania. Ce naiv am putut sa fiu !
Dupa un timp extrem de scurt, in care am crezut ca odata cu rasturnarea ceausestilor vom fi iesit cu totul din comunism, din minciuna, din manipulare, din frica si din obiedienta interna si externa. Iliescu a spulberat imediat bruma de iluzie atunci cand ne-a vorbit la televizor, si ne-a lasat sa intelegem fara dubiu ca de fapt, doar ceausestii au fost de vina si nu sistemul. A urmat, formarea FSN ai atunci am inteles ca esaloane bine organizate din PCR, ale securitatii, ale activului de patid si de stat , au pus mana pe puterea politica. A venit apoi mineriada din 1990, care a blocat asanarea Romaniei de mlastina neocomunistilor din PSD, asanare ceruta de sute de mii de oameni la Timisoara, la Bucuresti si in alte orase din tara, si am fost categorisiti de Iliescu si ai lui cu apelativul de „Golani”.
A urmat, apoi, demantelarea economiei tarii, jaful organizat, ascensiunea lichelelor, privatizarile dezastruoase, puse la punct de comunistii reformati din PSD, cocotati la putere pe mormanul de morti din decembrie 1989. Binenteles a urmat fenomenul coruptiei fara corupti, esecul guvernarii CDR, deturnarea sau desfiintarea partidelor istorice, prin aportul infiltratilor, manipularilor, tradatorilor. Iar, Romania a devenit si a ramas un stat acaparat de psd-isti, un stat viciat. Si astfel romanii au rasturnat comunismul, dar nu au reusit sa scape de comunismul din ei.
A mai venit un timp, in care o raza de speranta, prin perspectiva aderarii la UE, se intrezarea o intrare in normalitate europeana atat de fireasca si atat de dorita. Cu toate ca raportul gestionat de Pierre Moscovici, prezenta Romania intr-o lumina favorabila, in ciuda coruptiei endemice, a jafului, a justitiei aservite, a contat mai mult aderarea anterioara a noastra la NATO si intereselor expansioniste ale UE. Dupa un timp, am inteles acest lucru. A fost un timp, in care am inceput sa cred si sa sper !
Romania a inceput sa paseasca inainte pe drumul european, pasi de melc, insa. Dezideratul iesirii din medievalism si comunismparea un pod prea indepartat pentru o societate tributara ramanerii in siajul subdezvoltarii fortate, convenabile si extrem de profitabile politic si economic structurilor care acaparasera puterea imediay dupa 1989. Cu greu, cu sincope, cu scandaluri politice, am inceput totusi sa crestem, sa credem in noi, pe alocuri chiar sa contam.
A fost un timp in care am crezut, asa cum spuneam!
