Strategia de dezvoltare a unei tari nu poate si influentata radical de reusitele sau esecurile liderilor politici, deoarece aceasta strategie este adanc imprimata in ADN-ul natiei.
ADN-ul din punct de vedere stiintific, reprezinta o substanta complexa responsabila de transmiterea ereditara a caracterelor. In baza acestei definitii cred ca putem deduce ca ADN-ul raportat la o natiune, semnifica mecanismul de transmitere ereditara a specificului national, a informatiei ancestrale care formeaza patrimoniul gandirii colective a acelei natiuni. In baza acestei afirmatii, liderii politici, pot doar sa contribuie la accelerarea sau franarea, pentru o perioada de timp, a dezvoltarii tarii, dar fara ai deregla esential cursul firesc al vietii istorice.
Sa luam de exemplu Germania in timpul lui Hitler sau Japonia din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, atat nazistii cat si imperialistii japonezi au influentat negativ viata cetatenilor acestor doua state, dar germanii si japonezii fiind natiuni integre si bine organizate, au reusit sa inlature daunele provocate de aceste guvernari, revenind la scurt timp la normalitate. Dovada ca astazi Germania si Japonia sunt doua din cele mai prospere si democratice natiuni din lume. Deci , ADN-ul unei tari nu poate fi definit decat prin ADN-ul natiunii acestei tari.
Un ADN alterat care a suferit mutatii dramatice ca urmare a experientelor politice si ideologice efectuate de catre reprezentantii unui model strain specificului local, va face ineficient, haotic, cursul firesc al vietii istorice acelui stat. De exemplu ADN-ul specific romanesc a fost alterat datorita perioadei indelungate de domnie fanariota, sau instaurarii regimulu comunist de inspiratie sovietica, acestea ducand la alterarea ADN-ului specific romanesc. Din aceasta cauza Romania este o constructie politica ce nu are imprimat in profunzime ADN-ul unei natiuni civice integre si calitative din punctul de vedere al gandirii si culturii nationale.
In lume un popor este respectat daca el insusi se respecta. Dar un popor se poate respecta doar daca i se cultiva sentimentul de demnitate nationala, prin educatie. Iar cultivarea demnitatii si respectului de sine nu trebuie sa fie numai apanajul intelectualitatii, ci si a clasei politice. Daca intr-adevar clasa politica din Romania si-ar fi dorit cu adevarat constituirea si consolidarea unui stat puternic, ar fi demarat inca de acum 32 de ani, o ampla si bine documentata campanie de educatie nationala a cetatenilor acestei tari in vederea cultivarii demnitatii nationale, pentru a costitui o natiune civica care sa dainuie in timp si spatiu.
Din nefericire, politicienii nostri nu s-au ingrijit de istoria, integritatea, bunastarea si demnitatea romanilor, ei doar au privit si continua sa priveasca poporul doar ca o masa de manevra in vederea acumularii de voturi, care sa le asigure puterea, pentru a duce la bun sfarsit misiunea lor „istorica” de acumulare de bani si averi cu orice pret. O realitate dezastruoasa pentru viitorul tarii, deoarece o tara de succes nu se poate constitui si edifica pe un teren nisipos al degradarii nationale.
