Se spune ca in momentul in care venim pe lume, Dumnezeu ne da la fiecare cate o bucata de lut, care noi ii spunem Soarta sau Destin, deasemeni exact in momentul cand ne nastem porneste cronometrul vietii, iar in perioada rezervata pentru fiecare trebuie sa reusim sa modelam ceva din aceea bucata de lut.
Deci, oameni buni, fiecare este cu destinul lui, pe care il framantam si il rasframantam, incercand sa-i dam un chip anume, sa-i dam suflare de viata. Daca vom reusi sau nu, tine numai de fiecare. Anii trec pe nesimtite, iar cronometrul ne mana din urma nemilos, bucata de lut a obosit de atatea experimente, incet, incet se lasa tot mai greu remodelat, nu accepta sa-i mai dam alte forme, decat cele prin care a trecut. Cronometrul ticaie necontenit si ne lasa tot mai putin timp pentru alte variante, caci vine momentul in care va trebui sa aparem in fata lui Dumnezeu si sa prezentam darea de seama, si anume ce am facut cu bucata de lut pe care am primit-o la nastere.
In definitiv, asa este drept sa fie, fiecare cu bucata lui de lut, fiecare cu destinul lui, fiecare cand plecam de aici ne ducem pacatele si le expunem ca o carte deschisa in fata lui Dumnezeu.
