Când și cum a dispărut coroana lui Ștefan cel Mare?

Când și cum a dispărut coroana lui Ștefan cel Mare?
  • Acasă
  • /
  • Social
  • /
  • Când și cum a dispărut coroana lui Ștefan cel Mare?

În data de 2 decembrie 1856, Alecu Hurmuzachi scria „Gazetei Transilvaniei” o scrisoare, prin care anunța pripit :  „Coroana lui Ştefan cel Mare s-a aflat la Putna, mormântul lui şi al lui Bogdan şi altele se cunoscură şi se deschiseră”,  o mare enigmă a neamului românesc se revela, dar fără să o observe cineva. Știrea, […]

În data de 2 decembrie 1856, Alecu Hurmuzachi scria „Gazetei Transilvaniei” o scrisoare, prin care anunța pripit :  „Coroana lui Ştefan cel Mare s-a aflat la Putna, mormântul lui şi al lui Bogdan şi altele se cunoscură şi se deschiseră”,  o mare enigmă a neamului românesc se revela, dar fără să o observe cineva. Știrea, reprezenta in sine  un neadevăr (voievozii nu se înmormântau cu coroana, sceptrul și sabia, care aparțineau țării și se transmiteau din voievod în voievod), confirma o impresie generală despre dispariția coroanei lui Ștefan, explicată prin ignoranța veacurilor de dupa înmormântarea acestuia.

În mormântul domnitorului Bogdan, mort în 1517, „se aflară puţine rămăşiţe din oseminte şi o parte însemnată de coroană de stofă preţioasă, cu privazuri lucrate din fir gros de aur; şi marginile, mai toate, ale unei mantii domneşti, care şi asta fu de stofă preţioasă de mătase şi, după cum seamănă, de culoare vişinie”.

În mormântul lui Ștefan cel Mare, se aflară „puţine rămăşiţe ale unui corp, vreo câteva părţişoare de veşminte, tot din stofă preţioasă şi tot cu flori de fir de aur ţesute şi cu argint vârstate, şi fără sicriu, ci numai întins pe 11 lănci de fier, sub care era mai afund încă un spaţiu gol, ca de două palme. Din cercările mai de aproape, ca la mormintele din­tâi, au constatat că veşmântul aici depus era o mantie, asemănată cu cea de monah, dar foarte preţioasă, având, în părţile pieptului, un fel de paraman, în forma unei cruci lungăreţe, toată ţesă­tura cu fir de aur, având, pe la capetele sale, canaturi late din fir de argint. Pe cap pare să fi avut o coroană, dar aceasta nu era din metal, ci din stofă preţioasă, coroană, zic, pare să fi fost, căci cornuri în trei muchii se găsiră pe locul capului, în osul tigvei, cu nu­mai o parte de frunte, în jos, iar din celelalte oase, o falcă şi un fluier de picior”. Dar osemintele din mormântul lui Ștefan cel Mare, depuse pe suliti de fier, pe „o mantie, asemănată cu cea de monah”, erau, de fapt, cele ale unui fost stareț.

Coroana de stofă prețioasă a lui Bogdan, descrisă sumar de Iraclie Porumbescu, martor la săpăturile arheologice din 1856, probabil că însemna o copie a celei voievodale din aur, dar informațiile sunt prea puține, ca să putem ști exact. Un presupus portret al lui Ștefan cel Mare, făcut în timpul vieții acestuia, cel de pe Evangheliarul de la Humor, stilizează, în maniera bizantină a iconografiei cu Sfinții Împărați, irișii coroanei regale poloneze a lui Kazimierz Wielki, acea „corona borealis”, pe care o găsim și la Władysław Łokietek, coroană luată drept model, în absența mărturiilor, și de pictorii Bucevschi și Maximovici, care au încetățenit un anume portret al lui Ștefan cel Mare, cel cu iriși largi, din coroana lui Kazimierz Wielki. E posibil ca, dat fiind statutul inițial al Moldovei de voievodat vasal al Coroanei poloneze, să fi semănat și coroana voievodală a Moldovei, după modelul celei a voievatului krakowian, cu cu aceasta, dar dovezi nu există, chiar dacă Miron Costin desena, în 1675, o coroană asemănătoare cu cea presupusă ca fiind a Moldovei, cu iriși largi, de „corona borealis”, și nu cu simplificări iconografice bizantine. Dacă s-ar găsi portretul lui Ștefan cel Mare, din 1492, care încă mai putea fi văzut, în 1919, în catedrala din Przemisł sau măcar o fotografie a acestui portret, probabil că am afla și cum arăta cu adevărat și când a dispărut coroana lui Ștefan cel Mare.

O pistă de investigație, cu șanse de reușită, o deschide sabia voievodului, aflată în Palatul Topkapi din Istambul, singura  condiție fiind să aflăm când anume a fost dusă sabia peste Bosfor, mormântul lui Ștefan nu a fost niciodată prădat de oștiri străine, ci doar de călugării manastarii.  Din „Letopisețul Țării Moldovei”, scris de Grigore Ureche, nu aflăm mare lucru, ci doar plauzibile ocazii de însușire a simbolurilr voievodale de către turci. Prima ar fi fost ea din septembrie 1573, când porțile Cetății Suceava s-au deschis în fața sultanului Suleiman, „Cându au venit asupra lui Pătru vodă,  Suleiman împăratul turcescu cu toată puterea sa şi muntenii cu domnu său şi sultanul cu tătarii dimpreună şi Tarnovschii hatmanul cu oastea leşască, vă leato 7046 (1537) septevrie 20”, „și aşa au ales dintru dânşii pre Trifan Ciolpan, de lau trimis sol în Suceava, la împăratul, de să rugară de pace şi-şi cerură domnu”, după cum zice Ureche. Ipoteza este susținută și de faptul că în tablourile votive de pe ctitoriile lui este înfățișat cu o altfel de coroană, mult mai apropiată de cele bizantine și rusești ale Sfinților Împărați, dar, cum am mai spus-o, iconografia creștină nu reprezenta realități, ci concepții Imparatul Constantin nu a purtat coroană, ci cunună de lauri. Dar posibilitatea ca sultanul Suleiman sa fi luat  sabia și coroana Moldovei nu pare credibilă.

O variantă mult mai plauzibilă este aceea să fi plecat la Istambul, cu „sculele Moldovei”, „Iliiaș vodă, ficiorul lui Pătru vodă Rareș, carele mai apoi s-au turcit” și care, în 1553, în urma uneltirilor fratelui său, Ștefan hăcuit de boieri, la Țuțora „îmbucându-1 mulţi din nepriietenii lui cu multe cuvinte rele cătră împăratul, au căzut la închisoare, că au trimis împăratul de l-au legat şi i-au luat toată avuţiia”. Oare, în „toată avuțiia”, menționată de Ureche, nu se aflau și sabia lui Ștefan cel Mare, și Coroana Moldovei?

( Timpul.md )

Distribuie articolul


Spune-ne părerea ta