In primul rand sarcasmul este un inlocuitor slab, o satisfactie ieftina pentru dezvoltarea personala. Este ca o masca pe o punem pentru a ascunde ceea ce simtim cu adevarat in fata altor persoane, sau poate fi si masca pe care o punem inclusiv in fata noastra, numai ca sa fugim de propriile sentimente.
Sarcasmul mai poate fi si raspunsul instant la ceea ce consideram prostie sau naivitate, insa de cele mai multe ori este reactia noastra la un lucru care deranjeaza si in loc sa avem tupeul de al infrunta fata in fata, dam cu „batul” intr-un stil cat mai subtil posibil. Dar, sarcasmul nu este un mijloc de evolutie, ci un mecanism de autoaparare, in care credem ca suntem superiori, incercand sa-i doboram pe ceilalti, scazandu-le valoarea sau stima de care se bucura in societate.
Urmatorul stadiu al dezvoltarii il reprezinta maturitatea, in care ne dam seama ca in loc sa-i trantim celuilalt o replica dura si acida, stam si ne intrebam, de ce sa reactionam in acest mod si atunci de ce sa-ti faci dusmani, mai bine cauti sa intelegi pe celalalt si sa-l faci prieten.
Daca avem tendinta sa fim o persoana sarcastica, chiar daca il .vedem pe cel din fata noastra ca este prost, mai bine cautam sa-i intelegem punctul de vedere, iar daca il ascultam cu adevarat, sunt sanse probabile chiar sa invatam cate ceva.
Ce pozitie sa luam daca intalnim o persoana sarcastica, cel mai bine sa nu intram cu aceasta in contre, nu o realizam altceva decat sa punem “gaz pe foc”, cel mai bine sa cautam, ce se afla in spatele comportamentului acestei, ce evenimente au dus la frustrarile ei, care sunt supararile acesteia, tristetile, dezamagirile, etc. Daca suntem maturi in gandire, sa nu devenim defensivi sau suparati. In schimb este bine ca aceea persoana sa fie confruntata cu intrebari de genul : “ Ce incerci sa ascunzi, zicandu-mi aceste lucruri?”, “ Ce simti cu adevarat, cand spui asemenea lucruri?”, “ De ce anume fugi?”.
In concluzie sa tratam oamenii sarcastici cu un suflet nobil si cu zambetul pe fata, deoarece acestia au nevoie.
