In istorie nu cred ca a existat vreo clipa in care oamenii sa se comporte cu acest pamant ca si cum nu ar exista si generatii urmatoare. Ne putem compara cu acei chiriasi care, cand se muta, lasa în urma lor un dezastru atat de mare incat proprietarul iese în pierdere si trebuie sa se apuce sa renoveze locuinta. Sau putem spune ca traim intr-o ca sa din lemn iar cel care locuieste in ea foloseste lemnul peretilor ca sa se încalzească iarna.
Putem modifica toate legile din lume, dar nu putem schimba legea evolutiei si legile naturii. Se vorbeste in ultima vreme despre omul artificial, omul nou si omul resetat.
Omul artificial este omniprezent in actualitate, de cand se stie omul a incercat permanent sa-si corijeze corpul prin operatii estetice, prin tratamente pentru prelugirea vietii, transplanturi de organe etc. Omul le poate face pe toate, dar singurul transplant pe care nu il poate face este acela de creier, daca si acest transplant va fi posibil in viitor omul artificial va deveni o normalitate. Dar care este limita evolutiei, nu o putem anticipa astazi.
Se vorbeste de omul nou, din nou intreb care este limita evolutiei in aceasta chestiune. Omul nou va depinde de evolutia noastra ca indivizi, de activitatile economice, sociale, culturale, etc.
Evolutia aptitudinilor de socializare va determina omul resetat. Dar care este limita la care se poate ajunge ?
Umanitatea in decursul istoriei si evolutiei sale a descoperit focul, a inceput sa traiasca in pesteri si grote subterane, dupa care a inceput sa-si construiasca case si sa traiasca in afara pesterilor, a inceput sa zboare si sa ajunga in cosmos, peste 4-5 miliarde de ani Soarele isi va termina combustibilul si noi unde ne vom duce ca civilizatie umana? Care este limita naturii si evolutiei umane ? Nu o putem anticipa acum. Probabil realitatea va bate SF-ul, sau mai bine zis viata bate filmul.
Sa nu ne fie teama sa actionam, acum. Ce va fi si cum se vor sfarsi toate, ramane la latitudinea urmasilor nostri sa ne judece.
