Acum cativa ani am avut sansa sa fiu detasat de catre compania la care lucram, in China unde am stat cateva luni pentru preluarea unei nave dintr-un santier naval. In acest interval de timp am avut ocazia sa incerc sa cunosc viata, mentalitatea si gandirea chinezului normal, cel care merge sarguincios la servici in fiecare zi si care isi duce traiul zilnic ca oricare dintre noi, cu bune si cu rele.
Despre China am tot auzit povesti, uneori rautacioase, dar daca nu traiesti acolo macar cateva luni, poti crede orice si tot ce vei spune sau vei auzi, va fi adevarat si neadevarat. Poti spune ba ca este o tara bogata sau nu, ca-i comunista sau capitalista, ca in China se incalca drepturile omului sau din contra, etc. Cand vorbesc despre ei chinezii povestesc urmatoarea legenda, care mi-a placut nespus de mult.
Se spune ca Dumnezeu, cand a facut oamenii, i-a modelat din aluat si i-a bagat in cuptor, sa-i coaca. Cand a scos prima sarja a vazut ca acestia sunt necopti, albi si cruzi la mijloc si i-a trimis sa populeze Europa. Apoi a incercat a doua tura sa-i coaca mai mult timp , dar i-a ars si i-a scos negri si arsi si i-a trimis sa populeze Africa. A mai facut o incercare si s-a bucurat ca nu sunt prea cruzi si nici prea arsi, ci sunt galbeni si bine rumeniti. Era exact ce dorea Dumnezeu sa faca, le-a spus chinezi si a populat cu ei China.
Dumnezeu pe noi europenii ne-a facut din prima incercare si ne-a dat drumul in lume fara a cerceta prea bine daca suntem copti sau nu, cu chinezii a avut rabdare si a incercat de trei ori pana i-a iesit ceea ce isi dorea. Dar legendele sunt legende, totusi calmul si rabdarea de chinez este ceva real si nu imaginar. Despre calmitatea chinezului este mult de povestit, personal m-a socat circulatia rutiera pe care ca roman nu am inteles-o. In fiecare zi la plecarea din santier nu intelegeam cum pot circula sutele si miile de biciclisti, alaturi de miile de masini si autobuze, fara sa se produca accidente, sau soferii sa inceapa sa injure ca in Romania. Atat biciclistii cat si soferii nu dau nici unul un milimetru inapoi si totusi, nu conteaza ce viteza au important este ca mai fac un pas inainte asa tacuti si gravi. Mi s-a parut de o toleranta iesita din comun.
Se prea poate sa gresesc, dar in traficul rutier se manifesta psihologia chinezului. Noi, romanii cu toate ca avem un spatiu vital mai mare, suntem numai 20 de milioane cam cat Beijingul, nu “incapem”, ne sufocam. Chinezii care sunt peste 1 miliard, minune ce sa vezi, incap cu totii in China si mai important nu mor de foame. Modesti, rabdatori, harnici, tacuti, acestia raman gravi si concentrati ca in fata unei supreme taine a armoniei umane, chiar si atunci cand sunt in trafic.
Dumnezeu poate fi mandru ca a repetat de trei ori actul de creare a oamenilor, facandu-i pe chinezi galbeni si bine rumeniti si nu le-a dat drumul in lume albi si cruzi la mijloc. In concluzie revenind la “oile” noastre putem spune ca Dumnezeu ne da, dar nu pune si in traista.
