Cine este părintele bombei atomice. „Am devenit Moartea, distrugătorul lumilor”. Destinul tragic al acestuia

Cine este părintele bombei atomice. „Am devenit Moartea, distrugătorul lumilor”. Destinul tragic al acestuia
  • Acasă
  • /
  • Social
  • /
  • Cine este părintele bombei atomice. „Am devenit Moartea, distrugătorul lumilor”. Destinul tragic al acestuia

( Manolică Anca – StiridinLume ) Geniu în fizică, o fire meticuloasă, de încredere şi cu simţ de răspundere. A știut să tragă o linie clară între pasiunile trecătoare şi lucrurile cu adevărat importante. A fost unul dintre oamenii cu cele mai mari merite la victoria Statelor Unite ale Americii în cel de-Al Doilea Război […]

( Manolică Anca – StiridinLume )

Geniu în fizică, o fire meticuloasă, de încredere şi cu simţ de răspundere. A știut să tragă o linie clară între pasiunile trecătoare şi lucrurile cu adevărat importante. A fost unul dintre oamenii cu cele mai mari merite la victoria Statelor Unite ale Americii în cel de-Al Doilea Război Mondial. Cu toate acestea, nu s-a putut bucura de glorie. Iată cine este părintele bombei atomice și ce destin tragic a avut.

Cine este părintele bombei atomice

Julius Robert Oppenheimer s-a născut pe 22 aprilie 1904, la New York, într-o familie de intelectuali de origine germano-evreiască. Oppenheimer a trecut foarte repede prin școală, în ultimul an de liceu devenind interesat de chimie. A fost admis la Colegiul Harvard și după ce și-a terminat studiile, s-a mutat la Cambridge, Marea Britanie pentru a-și finaliza lucrările postuniversitare de laborator la Laboratorul Cavendish sub JJ Thomson.

A absolvit și doctoratul în cadrul Universității din Göttingen, în 1927, timp în care el s-a ocupat și de studiul fenomenele atomice. S-a perfecționt într-o gamă largă de domenii fizice diferite, cum ar fi fizica particulelor, astrofizica și mecanica cuantică. Se spune că nu avea multă răbdare să lucreze într-o singură zonă de fizică pentru o lungă perioadă de timp.

Din 1929, ofertat fiind de multe instituţii de specialitate, acesta a acceptat doar două dintre ele. În prima parte a anului universitar avea să predea la California Institute of Techonology din Pasadena, iar în cealaltă jumătate avea să fie primul profesor de mecanică cuantică, predând la Berkeley, Universitatea din California. Însă, a doua jumătate a anilor ’30 avea să aibă urmări grave în viața lui.

Prietenia cu comuniștii avea să îi aducă suferință

Din 1936 a început o relaţie cu Jean Tatlock, o tânără cu probleme emoţionale, care l-a băgat în cercuri comuniste. Acesta a simpatizat cu mişcarea de stânga, însă nu s-a alăturat ei, la fel cum a făcut fratele său. Cu toate acestea, având în vedere evenimentele din Germania antisemită şi Spania fascistă, el dona anual câte 100 de dolari grupurilor comuniste. Asta nu a durat prea mult, pentru că avea să o cunoască pe Kitty Harrison, viitoare sa soţie, care l-a făcut să se detașeze de prietenii comuniști.

Atunci când Germania a declanşat războiul, specialiştii credeau cu tărie că nemţii se vor folosi de descoperirea fisiunii nucleare pentru a crea reacţii în lanţ, mai mari decât cele lansate până acum. Grupului s-a alăturat şi Albert Einstein, ei trimțând o scrisoare de avertizare către preşedintele Roosevelt. Astfel, acesta a alocat fonduri pentru construirea unei arme secrete.

Bazele proiectului Manhattan

S-au reunit specialiști din toată lumea în Statele Unite pentru a lucra la acest proiect, iar din 1942, Oppenheimer a fost desemnat coordonatorul activităţilor. Proiectul Manhattan, căci așa fusese denumit, era ţinut sub supravegherea generalului Leslie Groves, el fiind cel care a considerat că Oppenheimer merita postul de director ştiinţific al operaţiunii. Partea de cercetare și dezvoltare a proiectului a avut loc în Los Alamos și a avut misiunea de a crea prima bomba atomică din lume.

Cu această ocazie, aici s-au adunat oameni de știință și ingineri de renume. Bomba era gata, dar și războiul ar fi trebuit să fie gata și el, în condiţiile în care Germania capitulase în mai 1945. Însă, Japonia nu renunţa. Atunci, într-o comisie reunită de urgență, din care făcea parte şi Oppenheimer, preşedintele Harry S. Truman a pus problema dacă este necesară detonarea bombei asupra Japoniei.

Cine este părintele bombei atomice. „Am devenit Moartea, distrugătorul lumilor”

Astfel, așa avea să se producă prima explozie nucleară artificială care a fost codificată Trinity. Două bombe au fost aruncate în două orașe japoneze, Hiroshima și Nagasaki. De altfel, acestea sunt și singurele arme nucleare folosite vreodată în timpul războiului. Pentru rolul avut în echipa Los Alamos, președintele i-a acordat lui Oppenheimer medalia de merit în 1946. Japonia avea să capituleze și ea în pe 15 august.

Când cerul a fost luminat şi pământul distrus, Oppenheimer şi-a amintit de poemul indian Bhagavadgita „Am devenit Moartea, distrugătorul lumilor”. Deși conștient fiind de consecințele grave pe care „opera” sa le-a avut, el a acceptat postul de preşedinte al consiliului ştiinţific din cadrul Comisiei pentru Energie Atomică.

Un nou conflict la orizont

În lume începuse un nou conflict, Războiul Rece, de acestă dată de măsurare a forţelor. În august 1949, Uniunea Sovietică testa primul dispozitiv nuclear. Și cum SUA nu dorea să se lase mai prejos, dar anumiţi oameni, inclusiv Oppenheimer, nu doreau să mai creeze o nouă bombă, foştii săi colaboratori, Edward Teller şi Ernest Lawrence, au impus construirea bombei cu hidrogen.

Opoziţia lui Oppenheimer, dar şi invidia altor colegi de breaslă, aveau să dea startul unei ample campanii de discreditare a acestuia. După multe presiuni, în anul 1954, liderul FBI, Edgar Hoover, a depus la Casa Albă un raport în care susținea acuzaţiile de spionaj contra lui Oppenheimer.

A fost acuzat și că ar fi avut legături cu organizațiile comuniste dar, cu toate că nu s-a putut dovedi acest lucru, i-au fost retrase autorizațiile de securitate și accesul la informații. A fost umilit și cu îtrebări legate de viața intimă și acuzat că s-a opus construirii bombei cu hidrogen. Federația Oamenilor de Știință Americani a sărit în apărarea lui, încercând să arate lumii ce i se poate întâmpla unui savant care face o descoperire controversată. În 1967, la 62 de ani, el moare de cancer la gât.


Distribuie articolul


Spune-ne părerea ta