Crăciunul islandez – un fel de a sărbători care ne-ar putea inspira pentru acest sfârşit de an

Crăciunul islandez – un fel de a sărbători care ne-ar putea inspira pentru acest sfârşit de an
  • Acasă
  • /
  • Social
  • /
  • Crăciunul islandez – un fel de a sărbători care ne-ar putea inspira pentru acest sfârşit de an

Crăciunul islandez a fost întotdeauna altfel decât la noi sau în alte ţări. Felul în care petrec islandezii sărbătorile de iarnă ar putea să ne inspire, mai ales la sfârşitul acestui an 2020, atât de complicat din cauza pandemiei şi cu atâtea restricţii. Ne-am obişnuit – şi este firesc să fie aşa – că fiecare […]

Crăciunul islandez a fost întotdeauna altfel decât la noi sau în alte ţări. Felul în care petrec islandezii sărbătorile de iarnă ar putea să ne inspire, mai ales la sfârşitul acestui an 2020, atât de complicat din cauza pandemiei şi cu atâtea restricţii.

Ne-am obişnuit – şi este firesc să fie aşa – că fiecare are libertatea de a alege modul în care să se bucure de sărbători şi ce sens să le confere acestora, în funcţie de reperele şi dorinţele personale, în funcţie de tradiţiile locului, de convingeri, credinţe etc. Trăim în interiorul unor arhetipuri mai vechi sau mai noi şi, conştientizând sau nu, ne supunem repetabilităţii unor gesturi, acţiuni, pe care le facem în virtutea obişnuinţei.

Până la acest moment, având în vedere anii anteriori, aproape că nu ne puteam imagina sărbătorile de iarnă fără frenezia cumpărăturilor, fără târgurile de Crăciun, fără podoabe, străluciri, promoţii, reduceri, vizite, plimbări, mondenităţi etc.  Sărbătoarea Crăciunului devenise cel mai scump brand din lume, cu venituri uriaşe pentru companiile, societăţile comerciale, organizaţiile de toate felurile, care o promovau in diverse moduri, dimensiunea sacră a sărbătorii de Crăciun fiind pusă în umbră de cea profană, “comercială”. Pe de altă parte, fenomenul mondializării a dus, treptat, la schimbări de mentalitate, generate de contaminări între între credinţe, religii, tradiţii.

Anul 2020 ne-a impus alte reguli, ritmul vieţii s-a încetinit, distanţarea socială a devenit regulă, până când omenirea va reuşi să depăşească această criză majoră, din care suntem toţi parte. În aceste condiţii trebuie să regândim şi sărbătorile, să reclădim reperele realităţii, fără agitaţia de altădată specifică acestei perioade.

Ar putea fi, până la o urmă, şi o şansă de reîntoarcere spre noi înşine, de a ne (re)conecta la alte valori, la o paradigmă spirituală mai profundă. Poate că, din cine ştie ce raţiuni, felul în care a “evoluat” fiinţa umană a dus la o stare de “urgenţă”, care nu este numai cea impusă de autorităţi în pandemie, ci este şi un avertisment pentru dimensiunea noastră spirituală, o ocazie de a (re)învaţa simplitatea firească, de a fi recunoscători pentru ceea ce suntem si ceea ce avem.

Fără a uita de specificul nostru naţional, Crăciunul islandez ne-ar putea inspira să găsim alte bucurii decât cele consacrate, cu ocazia sărbătorilor de sfârşit de an. În “Tara focului şi a gheţii” sau “Tara elfilor”, cum i se mai spune acestei ţări din îndepărtatul nord, izolată între Atlanticul de Nord şi Oceanul Arctic, sărbătoarea pe care astăzi o numim a Crăciunului a existat cu mult înainte de trcerea la creştinism, în anul 1000. În timpurile vechi se numea “Jol”/ “Joladagur” sau “Yule” şi era data la care vikingii sărbătoreau Solstiţiul de iarnă, venerând Soarele şi întoarcerea luminii.

În vechile saga islandeze (povestiri specifice vechii literaturi scandinave, în care sunt prezentate evenimente din istoria Islandei, îmbinate cu elemente mitologice) se spune că pregătirile pentru “Jol”/ “Yule” presupuneau sacrificarea unui animal (oaie, bou), prepararea unor mari cantităţi de bere de malţ, de bucate şi participarea la ospeţe a unui număr mare de oameni. Astfel de festivităţi au durat până la Reforma din 1555, a cărei austeritate a pus capăt unor asemenea petreceri.

Crăciunul islandez este, în prezent, o sărbătoare de familie şi ceea ce are inedit este “Jolabokaflod” (“Potopul de Crăciun”) – un “Potop cu cărţi”. Acest “Potop cu cărţi”, de care islandezii sunt foarte mândri, constă în obiceiul, pe care toată lumea îl respectă, de a oferi celorlalţi membri ai familiei si prietenilor, în seara de Ajun, câte o carte. Seara este petrecută apoi acasă, în linişte, fiecare citind cartea pe care a primit-o. În ritualul pregătirii Crăciunului islandez cu cărţi intră şi faptul că, începând cu luna septembrie, fiecare familie primeşte, în cutia poştală, un faimos catalog cu cărţile nou apărute, care pot fi găsite în librării – Bokatidindi. Nu este întâmplător, având în vedere această frumoasă tradiţie, că Islanda este ţara fără analfabeţi, cu cele mai multe cărţi publicate, cu cele mai multe librarii, cu cele mai multe cărţi citite pe cap de locuitor, cu un deosebit respect faţă de limba pe care o vorbesc.

În Islanda, a şasea ţară din lume după venitul pe cap de locuitor, ţara cu cea mai mică fiscalitate, cu cea mai mare speranţă de viaţă şi cu un înalt standard de civilizaţie, care nu are armată, nici cazinouri, nici fast-food-uri, nu se poate concepe un Crăciun fără cărţi, iar gestul de a dărui o carte este considerat a fi cel mai frumos.

Prin Crăciunul islandez cu cărţi se explică şi plăcerea scrisului pe care o au locuitorii acestei ţări, care, indiferent de vârstă şi fără a avea veleităţi de mari scriitori, se bucură să scrie eseuri, romane, memorii, poezii, pe care, în mare parte, le şi publică.

După ce, la miezul nopţii, islandezii merg la slujbă, în ziua de Crăciun familia se strânge în jurul mesei şi se bucură de bucatele tradiţionale, din care nu trebuie să lipsească “sara”, un fel de biscuit umplut cu ciocolată şi migdale, o pâine specială, subţire, ca o foaie de clătită, din care se decupează diverse modele, se prăjesc şi se mănâncă cu unt, turtă dulce, budincă de orez, fursecuri de diverse feluri, care încep să fie pregătite încă de la începutul lunii decembrie.

Printre specialităţile culinare islandeze se află şi friptura de miel afumat, cu cartofi, mazăre, varză roşie şi sos alb, friptura de porc, de curcan, cu cartofi caramelizaţi, şi o băutură nealcoolizată, numită “Christmas Ale” (jólaöl), care este un amestec de suc de portocale şi băutură de malţ.

Desigur, fiecare popor îşi construieşte în timp un fel de a cinsti sărbătorile, de a se bucura, de a-şi exprima sentimentele si specificul autohton. Şi la nivel individual, înţelegem diferit spiritul sărbătorilor, dar dincolo de specificităţi şi diferenţe, poate că unii dintre noi, mai ales în condiţiile anului 2020, vor rezona cu frumoasa tradiţie a Crăciunului islandez – Crăciunul cu cărţi – vor oferi câte o carte în dar şi vor petrece serile de sărbătoare alături de familie, de cei dragi, găsind un timp şi pentru plăcerea lecturii, ca în nopţile copilăriei cu poveşti la gura sobei.

Un Crăciun cu cărţi, în care să visăm şi la îndepărtatele ţinuturi nordice, cu elfi, spiriduşi, Moşi Crăciuni, in care zăpezile sunt incă asa cum erau altădată si pe la noi, în care să redescoperim bucuriile simple şi să fim şi noi cei mai fericiţi oameni din lume, aşa cum sunt consideraţi islandezii.

(Destepti.ro )


Distribuie articolul


Spune-ne părerea ta