Daca in urma cu 30 de ani, cei care-i recomandau pe politicienii candidati in Parlament sau in institutiile locale, erau de multe ori reprezentantii intelectualilor veritabili, astazi inainte de alegerile din anul 2020 imaginile politicienilor candidati la parlamentare, din care unii cu alura de macho-man sau de mironosite, ne sunt vandute de pe micile ecrane, de unii care-si zic analisti politici si de altii care indraznesc chiar sa se autointituleze jurnalisti.
Din pacate, intelectualii care-i recomandau pe politicienienii anilor 1990-2000, au gresit. Cei mai multi intelectuali si-au recunoscut greseala, iar meritele, valoarea si statutul lor de autoritati morale in fata romanilor nu sufera din cauza unui moment de ratacire. Cei mai multi romani regreta astazi faptul ca tara a incaput in 1990 pe mana comunistilor, scapati la libertate, care au furat tot ce-au apucat, ne-au saracit si apoi s-au apucat sa acuze poporul roman ca am vrut libertate, democratie, UE, NATO si de aia suntem acum saraci, reusind sa scape de noi romanii ca de niste veritabili idioti utili numai in campanie electorala si la momentul votului.
Acele evenimente sunt parte a trecutului si istoriei noastre, la un interval egal cu cel necesar pentru schimbarea unei generatii. Vedem totusi, si astazi tot felul de lideri de opinie unii fabricati peste noapte care incearca sa ne convinga sa sustinem “noile sperante” ale PSD si PNL. Acesti lideri de opinie nu sunt nici pe departe intelectualii anilor 1989-2000, nici unul din acestia nu se compara cu un Alexandru Paleologu, Mihai Şora, Nicolae Manolescu, Andrei Pleşu, Laurenţiu Ulici, Ion Caramitru. Ci sunt niste surogate, niste inlocuitori ieftini care incearca sa ne prezinte niste idei si solutii salvatoare inchipuite de politicieni din PSD sau PNL.
Este regretabil ca societatea romaneasca are o memorie colectiva prea slaba ca sa ne dam seama ca suntem pe punctul de a cadea in aceeasi capcana, si de a alege politicieni „de-ai nostri” despre care ne vom da seama, dupa ce ii vom cocota cu artificii, surla si trambite la putere, ca nu au nici capacitatea, din pacate nici dorinta de a schimba ceva. Ei știu toate aceste lucruri, însa îi mint cu bună stiința pe toți locuitorii, alegatorii, cetațenii, indiferent de varsta, gen, etnie, limbă, religie. Deoarece pentru ei este importantă posesia unor fotolii, funcții, birouri, demnitati publice.
Vine campania electorala, acești „ai noștri” politicieni vor veni sa caștige voturile romanilor la parlamentare. Se parte ca PSD si PNL vin in fata romanilor cu o aparent noua garnitura de politicieni „de-ai noștri”, la finalul căruia ne vom pomeni si mai mințiți, si mai derutati, si mai saraci. Acești politicieni sunt sustinuți de o legiune întreaga de „oameni de bine”, multi dintre care au prins deja gustul functiilor la stat care-ti permit adesea sa te pui la adăpost, din punct de vedere financiar, în doar cativa ani de zile, în cel mai sarac stat al UE.
Dacă ti-ar pasa si ai sti, romane, tu cel care sustii PSD-ul lui Ciolacu, PNL-ul lui Orban nepunandu-ti întrebari, ai ajunge la concluzia ca un experiment care durează de 30 de ani, experimentul PSD sau PNL, nu poate avea altă finalitate decat cea pe care o contemplam cu tristete de atata amar de ani.
Votand tot “ai nostri”, vom comite aceleași greșeli pe care le-am comis în ultimele trei decenii. Aceleași pe care le-a comis generația parinților noștri. Iar tu, dragul meu vasluian, tanar acum, vei ajunge la 50 de ani întrebandu-te ce n-a mers bine, de ce, de ce doar noua, romanilor, trebuie sa ni se întample asta? De ce suntem „cea mai saracă țara a UE” și în 2040?
Și, poate, înainte sa iesi la pensie, vei avea decența și curajul sa le spui celor care vor veni după noi ce au de facut. Altfel, vom pierde timp, și ni se va scurge viața ca nisipul dintr-o clepsidra.
