Domnitorul carturar

 Dimitrie Cantemir (1673-1723) este cel mai  de seamă gânditor umanist român şi totodată autor al primelor scrieri filosofice originale româneşti. In istoria Romaniei nu a existat si nici nu cred ca va mai exista un conducator care sa fie un erudit de faima europeana asa cum a fost acest domnitor. Printre ocupațiile sale diverse s-au […]

 Dimitrie Cantemir (1673-1723) este cel mai  de seamă gânditor umanist român şi totodată autor al primelor scrieri filosofice originale româneşti. In istoria Romaniei nu a existat si nici nu cred ca va mai exista un conducator care sa fie un erudit de faima europeana asa cum a fost acest domnitor.

Printre ocupațiile sale diverse s-au numărat cele de enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog și compozitor, arhitect, cred ca am putea sa-l numim si asta fara sa gresim foarte mult un Leonardo da Vinci al Romaniei.

Vreau sa amintesc in continuare cateva contributii la dezvoltarea filozofica a lumii a lui Dimitrie Cantemir.  

Potrivit concepţiei acestuia , stiinţa şi filosofia au misiunea de a cerceta cauzele lucrurilor, ele nu trebuie să se limiteze la înregistrarea faptelor, ci să afle cauzele fenomenelor.  Cantemir afirmă existenţa unei ordini neîntrerupte a naturii şi chiar a unei evoluţii a lucrurilor după o lege a mişcării ciclice, care presupune parcurgerea unor momente de creştere şi descreştere.

În opera sa este subliniată totodată  ideea că ordinea  naturală niciodată nu poate fi încălcată, nici chiar de  natura însăşi, care nu-şi poate modifica regulile. Binele public, interesele  obşteşti, apărarea moşiei sînt norme supreme ale conduitei sociale preconizate de cărturar şi traduse în faptă în primul  rând de el însuşi, prin opera şi activitatea sa.  Cantemir cere ca omul să fie apreciat după învăţătura şi faptele sale şi nu după origine,ce bine ar fi daca aceasta ar fi pusa in practica in zilele noastre.

 După Cantemir, omul este cea mai nobilă dintre toate făpturile. Nobleţea omului rezidă în raţiune, care îi conferă titlul de fiinţă conştientă de libertatea sa şi de participarea prin aceasta la moralitate.  În vreme ce toate creaturile naturii urmează inconştiente ordinea naturii aşa cum a fost creată iniţial de  divinitate, omul are de la început “socoteala sfârşitului” .

Cantemir este unul dintre primii învăţaţi europeni care au susţinut  ideea creşterii şi descreşterii imperiilor. În “Interpretarea naturală a monarhiilor” (1714) schema medievală a celor patru monarhii este supusă unei interpretări raţionaliste. Cantemir îşi propune să arate “modul natural al naşterii, creşterii, decăderii şi în sfârşit al pieirii acestor monarhii”.

   Cantemir a aplicat concepţia sa despre evoluţia imperiilor în cartea consacrată istoriei Imperiului Otoman. Dimitrie Cantemir consideră istoria o ştiinţă cu anumite dogme, cum ar fi apelarea la documente, probarea faptelor, evidenţierea cauzelor fenomenelor etc. El formulează un principiu metodologic modern când precizează că istoria “nu pofteşte credinţă”, ci “ştiinţă”.  Astfel, opera lui D. Cantemir se înscrie în coordonatele umanismului renascentist de nivel european şi reprezintă o deschidere spre ideile filosofiei moderne.

Viata domnitorului va suferi o schimbare majora dupa infrangerea armatelor moldovenesti si rusesti la Stanilesti pe Prut in anul 1711, de catre ostile otomane , tarul Rusiei, Petru cel Mare ii ofera azil politic in Rusia unde va trai pana la sfarsitul vietii.

 În Rusia Dimitrie Cantemir devine sfetnicul intim al ţarului în problemele de politică orientală, membru al Senatului, cea ce echivalează cu postul de ministru. Aici îşi scrie el principalele opere ştiinţifice, care i-au adus consacrarea ca savant cu renume european şi alegerea ca membru al Academiei din Berlin, fiind totodată şi unul dintre primii candidaţi la postul de preşedinte al Academiei de Ştiinţe din Petersburg.

A murit în Rusia, la 21 august 1723, în satul său Dmitrovska după campania lui Petru cel Mare la Marea Caspică în zona Derbent, în urma unui diabet avansat, și a fost înmormântat într-o criptă din biserica Sf. Nicolae din Moscova, construită după planurile sale.

Astfel s-a încheiat viaţa uneia dintre cele mai mari personalităţi ale culturii şi spiritualităţii româneşti si europene de la hotarul sec. XVII-XVIII.


Distribuie articolul


Spune-ne părerea ta