DREPTUL ŞI NORMA JURIDICĂ

DREPTUL ŞI NORMA JURIDICĂ

By Alin Silitra candidat USR-PLUS Vaslui, pentru Senatul Romaniei Existenţa dreptului este data de necesitatea stabilirii unor reguli sociale, a unor norme de conduita obligatorii. Dreptul apare ca un instrument, pentru statornicirea in societate a unor reguli in conformitate cu anumite valori sociale. Ele se manifestă ca un ansamblu unitar de reguli de conduită, edictate […]

By Alin Silitra candidat USR-PLUS Vaslui, pentru Senatul Romaniei

Existenţa dreptului este data de necesitatea stabilirii unor reguli sociale, a unor norme de conduita obligatorii. Dreptul apare ca un instrument, pentru statornicirea in societate a unor reguli in conformitate cu anumite valori sociale. Ele se manifestă ca un ansamblu unitar de reguli de conduită, edictate de puterea de stat sau aparute in alta forma (ca obiceiul, cutuma, de pildă) a căror respectare obligatorie este asigurată, la nevoie, prin forţa de constrângere a statului.

Normativitatea juridică are un caracter imperativ. Ea stabileşte nu ceea ce este, ci ceea ce trebuie să fie, aşa-numitul raport dintre a fi şi a trebui. Dreptul, legile stabilesc ceea ce trebuie să facă sau nu oamenii, adică ce con­duită să aibă în anumite împrejurări.

Obligativitatea dreptului, imperativul juridic spre deosebire de cel moral este asigurat prin sancţiunile prevăzute a se aplica la nevoie cu ajutorul forţei coercitive a puterii publice. Cetăţenii nu sunt puşi în situaţia de a opta între conduita prescrisă de drept şi un alt gen de conduită, ci sunt datori să respecte ordinea de drept. Într-o societate cu regim demo­cratic, autoritatea dreptului şi domnia legii sunt supreme, de necontestat. Obligativitatea dreptului este atât de puternică încât nimeni nu poate ignora normele de drept, sub pretextul necunoaşterii lor.

Sancţiunea ce se aplică încălcării dreptului îmbracă, în principiu, o formă oficială, fiind aplicată de organe special învestite cu pute­rea de a judeca şi decide prin hotărâri, care la nevoie, se aduc la indeplinire prin forţa aparatului coercitiv al statului. Nicio persoană care a suferit o încălcare a drepturilor sale nu işi poate face singură dreptate.

Dreptul poate fi definit ca fiind sistemul normelor de conduită, elaborate sau recunoscute de puterea de stat, care orientează comportamentul uman în conformitate cu valorile sociale ale societăţii respective, stabilind drepturi şi obligaţii juridice a căror respectare obligatorie este asigurată, la nevoie, de forţa de constrângere a puterii publice (de stat).

Pe cale de consecinţă, ca element constitutiv al dreptului, norma juridică este o regula de conduită, instituită de puterea publică sau recunoscută de aceasta, a cărei respectare este asigurată, la nevoie, prin forţa coercitivă a statului.

Scopul normei juridice sau regulii de drept corespunde fmalităţii dreptului şi anume de a asigura convieţuirea socială orientând comportarea oamenilor in direcţia promovării şi consolidării relaţiilor sociale potrivit obiectivelor şi valorilor ce guvernează societatea. Prin intermediul normelor juridice se ordonează şi reglementează în forme specifice dreptului relaţiile interumane, în conformitate cu aceste valori.

Norma juridică are un caracter prescriptiv, ea stabileşte o anumită comportare, impune o anumită conduită, constând dintr-o acţiune sau inacţiune umana îndreptată într-o anumita direcţie, in vederea realizării unui anumit scop. Norma juridica este elementul constitutiv al dreptului, „celula de baza” a acestuia, iar normele juridice în vigoare alcatuiesc dreptul pozitiv al societăţii.

Prin natura sa, norma juridică este o regulă cu caracter general şi impersonal. Regula de conduită prescrisă de normă este menită să se aplice unui număr nedefinit de cazuri şi de persoane, aceasta stabilind drepturile şi obligaţiile subiecţilor raporturilor juridice, în mod generic.

Norma juridică poate fi definită ca o regulă de conduită generală şi impersonală, instituită de puterea publică sau recunoscută de aceasta, a carei respectare obligatorie este asigurată, la nevoie, de forţa coercitivă a statului.

Structura normei juridice comportă doua aspecte – structura interna şi structura externa.

Structura internă (logico-juridică) a normei – în mod logic o norma juridică are trei elemente: ipoteza, dispoziţia şi sancţiunea. Această componenţă trihotomică corespunde concepţiei logice potrivit careia orice regulă sau prescripție, pentru a avea semnificaţia unei norme de drept, trebuie să prevadă împrejurările sau condiţiile în care unele subiecte de drept vor avea o anumită conduită, apoi care este conduita prescrisă în acele împrejurări, şi in fine, ce se intamplă daca nu este urmată acea conduită.

Construcţia externă (tehnico-juridica) a normei – modul ei de exprimare, care trebuie sa fie clar, concis şi concret, în cadrul unui act normativ, structurat la randul său pe capitole, secţiuni, articole. Pentru a stabili conţinutul normei, cu toate elementele sale logico-juridice, este necesară coroborarea de texte din articole şi chiar legi diferite. De regulă, cu ocazia aplicarii, trebuie corelate texte din mai multe acte normative.

Sursa: Ioan Ceterchi și Ion Craiovan – „Introducere în teoria generală a dreptului”


Distribuie articolul


Spune-ne părerea ta