Esperanto – o limbă internaţională, care nu aparţine niciunei ţări. Esperanto estas tre facila lingvo!

Esperanto – o limbă internaţională, care nu aparţine niciunei ţări. Esperanto estas tre facila lingvo!
Learn Esperanto written in a notepad. Education concept
  • Acasă
  • /
  • Social
  • /
  • Esperanto – o limbă internaţională, care nu aparţine niciunei ţări. Esperanto estas tre facila lingvo!

( Destepti.ro) Esperanto este o limbă internaţională, care nu aparţine niciunei ţări, dar care este vorbită de câteva milioane de oameni (în jur de şase milioane, potrivit Guiness Book), din peste 120 de ţări, din diverse părţi ale globului. Este o limbă artificială, inventată pentru a face posibilă comunicarea între vorbitori de limbi diferite, fără […]

( Destepti.ro)

Esperanto este o limbă internaţională, care nu aparţine niciunei ţări, dar care este vorbită de câteva milioane de oameni (în jur de şase milioane, potrivit Guiness Book), din peste 120 de ţări, din diverse părţi ale globului. Este o limbă artificială, inventată pentru a face posibilă comunicarea între vorbitori de limbi diferite, fără intermediari. Se învaţă uşor, nu are excepţii gramaticale, o pagină este de ajuns pentru a fi explicate, în detaliu, regulile după care funcţionează.

Limbile artificiale sau limbile “construite”, spre deosebire de limbile naturale, care s-au format de-a lungul istoriei, prin evoluţie, ca parte esenţială a culturii unei colectivităţi, au fost inventate de una sau mai multe persoane, în mod voluntar, într-un timp relativ scurt.

Esperanto” înseamnă “cel care speră”. Limba esperanto a fost propusă în 1887, de către un tânăr polonez, medic oftalmolog şi filolog, născut în Rusia ţaristă, Ludovic Lazar Zamenhof (1859 – 1917). El şi-a semnat proiectul cu pseudonimul “Doktoro Esperanto”, de aici derivând şi denumirea acestei limbi.

După cum însuşi Zamenhof mărturisea, această idee, a unei limbi inventate, uşor de învăţat, s-a născut în subconştientul său încă din copilărie. A crescut într-un oraş în care asista zilnic la conflicte interetnice – între patru culturi, patru comunităţi, patru religii.

Tânăr fiind, s-a gândit că dacă acei oameni ar fi vorbit aceeaşi limbă, dacă ar fi putut comunica, dincolo de diferenţele culturale, fără a se pune în discuţie identitatea lor naţională, probabil că neînţelegerile dintre ei ar fi dispărut sau s-ar fi diminuat semnificativ. Visul tânărului medic a prins contur în 1887 şi, de atunci, esperanto a devenit o limbă vie, din ce în ce mai populară. Oricine o poate învăţa în câteva luni şi, după cum mărturisesc cei care o ştiu, se învaţă de zece ori mai repede decât engleza, de exemplu.

Sunetele limbii esperanto amintesc de limba italiana, cu multe vocale, iar vocabularul pare extras din latină. Unele cuvinte au rădăcini germanice şi anglo-saxone. În construcţia gramaticală, se găsesc urme din greacă, arabă şi ebraică. Accentele circumflexe conferă cuvintelor o culoare slovenă sau croată.

Cuvinte/expresii uzuale

 “Saluton” (Bună ziua!), “Bonan vesperon” (Bună seara), “Bonan nokton” (Noapte bună), “Kio estas via nomo?” (Cum te cheamă?), “Mia nomo estas...” (Numele meu este…), “Kiel vi fartas?/ Mi fartas bone!” (Ce mai faci?/ Fac bine!), “Dankon” (Mulţumesc!), “Jes/Ne” (Da/Nu), “Cu vi parolas Esperante?” (Vorbeşti esperanto?), “Mi amas vin” (Te iubesc!) etc.

Astăzi, milioane de oameni, care călătoresc in toate părţile lumii, se folosesc de această limbă, în Occident şi pe alte continente, deopotrivă oameni simpli, din zone turistice, din zonele rurale sau urbane, care o utilizează în conversaţia cotidiană, la întâlnirile cu prieteni de pe alte meleaguri, în corespondenţă etc., sau cei din universităţi, organizatii, foruri internaţionale.

Există şi un imn al esperantiştilor, pe versuri de L.L. Zamenhof, muzica aparţinând lui Félicien Menu de Ménil – “La espero” (Speranţa): “ En la mondon venis nova sento,/ tra la mondo iras forta voko;/ per flugiloj de facila vento/ nun de loko flugu ĝi al loko (…)” (Pe lume a venit un sentiment nou/ În toată lumea se aude o voce puternică;/ pe aripi uşoare de vânt/ acum zboară din loc în loc” etc.).

Toţi cei care ştiu esperanto spun că acest fapt le-a facilitat şi învăţarea mai rapidă a altor limbi.


Distribuie articolul