GAIUS MUSONIUS RUFUS

Gaius Musonius Rufus este considerat unul dintre cei patru mari filosofi stoici romani, alături de Seneca – cu care a fost contemporan, Epictet – care i-a fost discipol și Marcus Aurelius. Data nașterii este situată undeva în perioada 20-30 d. Hr. și se presupune că a murit în jurul anului 101 d. Hr. Nu există […]

Gaius Musonius Rufus este considerat unul dintre cei patru mari filosofi stoici romani, alături de Seneca – cu care a fost contemporan, Epictet – care i-a fost discipol și Marcus Aurelius.

Data nașterii este situată undeva în perioada 20-30 d. Hr. și se presupune că a murit în jurul anului 101 d. Hr.

Nu există texte care să-i fie atribuite direct lui Musonius, însă o parte dintre învățăturile sale au supraviețuit datorită a doi dintre discipolii săi, Lucius și Pollio.

Istoricul Tacitus îl consideră pe Musonius drept „cel mai important stoic al vremurilor sale”, în timp ce Origen aprecia că există doi oameni după care toți ceilalți ar trebui să-și modeleze viața: Socrate și Musonius.

Într-adevăr, Musonius Rufus a fost numit și „Socrate al romanilor”, deoarece, la fel ca mai cunoscutul său predecesor, a pus foarte mare accent pe aspectul practic al filosofiei, pe a trăi în acord cu principiile filosofice enunțate, izvorâte din legile naturale.

Tot similar cu Socrate, Musonius a ales un stil de viață ascetic, atitudine prin care a reflectat concepția sa de viață și a câștigat o dată în plus respectul contemporanilor săi. Spunea că preferă să fie bolnav decât bogat, deoarece „boala îi rănește doar trupul, în timp ce luxul îi rănește atât trupul cât și sufletul”.

Musonius a fost un puternic opozant al acțiunilor barbare promovate de împăratul Nero, ceea ce i-a adus aprecierea oamenilor vremii, dar și o serie de repercusiuni, fiind trimis în exil de două ori în vremea lui Nero. Cinstea și prețuirea de care s-a bucurat au fost motivul pentru care i s-a permis să rămână în Roma în anul 71, când toți ceilalți filosofi au fost alungați de către împăratul Vespasian, dar ulterior a fost și el trimis în exil în anul 75. S-a reîntors la Roma în anul 79, după moartea lui Vespasian, unde a trăit și a predat filosofia până la sfârșitul vieții.

Acțiunile sale au lăsat o impresie foarte puternică asupra cetățenilor Romei, deoarece în perioada respectivă opinia generală considera moartea de preferat exilului, care presupunea un trai în condiții extrem de austere. Cu toate acestea, Musonius găsea un avantaj în asemenea împrejurări, pentru că în lipsa oricăror posesiuni materiale, omul rămâne doar cu ceea ce are într-adevăr nevoie: trupul, sufletul și mintea. Și astfel Musonius a folosit exilul pentru a-și continua cultivarea de sine.

Popularitatea lui Musonius în rândul studenților săi s-a datorat în special faptului că acesta a practicat stoicismul fără a face rabat de la principiile sale. Astfel, discipolii îl ascultau cu mare interes deoarece învățăturile sale veneau ca rezultat al experiențelor personale.

Filosofia sa este centrată în jurul acțiunii, plecând de la premisa că „omul este produsul obiceiurilor sale”. Învățăturile sale sunt în fapt reguli pentru o viață mai bună, considerând că „toate formele cunoașterii trebuie să fie de folos vieții”. Astfel, conform lui Musonius: „Virtutea nu este doar cunoaștere teoretică, ci este și aplicare practică, deci un om care dorește să devină bun nu trebuie doar să cunoască drumul spre virtute, ci să fie cel mai zelos practicant al acelor principii.”

Adesea folosea analogia cu alte îndeletniciri pentru a evidenția superioritatea practicii asupra teoriei. Spre exemplu: „Degeaba un muzician poate recita pe de rost toate cărțile de muzică dacă nu știe să cânte la un instrument” sau „Căpitanul de vas care a cârmuit vase de nenumărate ori dar nu cunoaște toate detaliile din manualul de utilizare, este superior celui care știe manualul de operare pe de rost, dar nu a cârmuit vreodată un vas”.

Învățăturile lui Musonius sunt predominant legate de etică, filosofia fiind căutarea unei vieți virtuoase. El considera că este foarte ușor să trăiești în acord cu natura proprie și că „singurele impedimente pentru a duce o viață morală sunt proastele obiceiuri pe care le dezvoltăm de-a lungul vieții, ce pleacă de la idei greșite asimilate în copilărie”. Astfel, Musonius privește filosofia ca un act de vindecare a minții, ce are ca rezultat practicarea virtuții în locul obiceiurilor greșite.

Musonius consideră filosofia stoică drept cea mai utilă ocupație. Filosofia ne convinge că: viața, bogăția sau plăcerea nu sunt bune în timp ce moartea, sărăcia sau boala nu sunt rele. Virtutea este singurul lucru bun, deoarece ne ajută să evităm a face greșeli în viață. Acesta insistă asupra superiorității practicii, deoarece aceasta conduce mult mai des la acțiune decât cunoștințele teoretice. El credea că deși omul are capacitatea de a fi virtuos, cel ce nu a învățat ce înseamnă virtutea nu poate trăi o viață bună la fel cum un doctor sau un muzician nu pot fi buni în domeniul lor, fără a beneficia în prealabil de instrucție și antrenament.

Într-unul din cursurile sale, amintește despre sfaturile oferite unui rege sirian. „Un rege trebuie să își ajute și să își apere poporul, deci un rege trebuie să distingă binele de rău, să înțeleagă ce este de ajutor și ce este dăunător, folositor și nefolositor oamenilor. De asemenea, de vreme ce un rege trebuie să înțeleagă ce e dreptatea și să ia decizii corecte, acesta trebuie să studieze filosofia. Un rege bun trebuie să aibă: stăpânire de sine, modestie, curaj, înțelepciune, generozitate, abilitatea de a îndura durerea și trebuie să evite greșelile. Filosofia este singura îndeletnicire prin care se pot obține acestea.” Pentru a-și arăta recunoștința, regele i-a oferit lui Musonius posibilitatea să aleagă orice răsplată își dorea, însă Musonius i-a spus că tot ce își dorește este ca regele să urmeze sfaturile ce i-au fost transmise.

Musonius afirma că omul, fiind alcătuit din trup și suflet, trebuie să se preocupe de antrenarea amândurora, însă celui din urmă i se cuvine mai multă atenție. Pentru corp, este important să îl obișnuim cu: frigul, căldura, setea, foamea și îndurarea durerii. Această metodă fortifică trupul și îl pregătește pentru orice sarcină. Sufletul poate fi antrenat într-un mod similar prin abținerea de la plăcere și exersarea răbdării în situații neplăcute. Musonius insista că exilul, sărăcia sau rănile fizice nu sunt rele și un filosof nu trebuie să fie afectat de acestea.

Pentru stâpănirea de sine, sublinia importanța unei rutine zilnice sănătoase. Moderația în privința mâncării și băuturii reprezintă baza pentru obținerea controlului de sine, o virtute vitală. Mai mult decât atât, Musonius considera că pofta de anumite mâncăruri este cea mai dificil de controlat. Astfel, el refuza mereu delicatesele culinare, considerându-le un obicei periculos. Referitor la alimentație, un om responsabil preferă ce e ușor de obținut în detrimentul celor greu de obținut sau scumpe și, mai ales, ce e disponibil în detrimentul celor ce nu sunt. Aceste preferințe dezvoltă controlul de sine și bunătatea.

Musonius avea idei similare în ceea ce privește îmbrăcămintea și locuințele: scopul hainelor este să ne protejeze corpul și nu să atragă atenția. Casele trebuie construite în așa fel încât să ne adăpostească și nimic mai mult, deoarece este mai potrivit sa fie cheltuiți banii pentru a ajuta oamenii și nu pentru decorații extravagante.

Musonius susținea dreptul femeilor la educație, admițând că femeile sunt egale bărbaților în capacitatea de a raționa și la fel ca și aceștia sunt, prin natura lor, atrase de fapte bune și nobile și refuză cele dăunătoare.

Astfel de idei conturează convingerea lui Musonius și a stoicilor că cea mai de preț posesiune a omului este viața în acord cu legile naturale. Nimeni nu trăiește în acord cu natura sa, decât dacă demonstrează virtuțile caracteristice prin faptele sale. Astfel, natura omului este virtutea.

Musonius considera că omul este creat după imaginea divinității, ceea ce înseamnă că avem în potențial latent virtuțile zeilor. Astfel, nu există nimic mai frumos decât: inteligența, dreptatea, curajul și controlul de sine. Atunci când acționează în acord cu natura sa, omul este asemenea zeilor.

CITATE:

Nu e posibil să trăiești corect astăzi decât dacă tratezi fiecare zi precum ultima a vieții tale.”

Dacă măsurăm ce e atrăgător conform standardului plăcerii, nimic nu e mai plăcut decât controlul de sine. Dacă măsurăm ce trebuie evitat conform standardului durerii, nimic nu e mai dureros decât lipsa controuluil de sine.”

Dumnezeul care a creat omul i-a oferit apă și mâncare ca să trăiască și nu pentru a-i oferi plăcere. Atunci când mâncarea își îndeplinește adevărata ei funcție, adică în procesul de digestie, ea nu produce plăcere omului.”

Vei câștiga respectul tuturor dacă începi să-ți câștigi respectul propriu.”

Un conducător trebuie să inspire mirare, nu frică. Respectul urmează mirarea, în timp ce frica e urmată de amărăciune.”

Toți trebuie să murim, așa că e de preferat să mori demn decât să trăiești mult.”

Pe o singură persoană o vom considera bogată, și anume aceea care nu-și dorește nimic niciodată.”

Chiar dacă renunțăm la a lua medicamente după ce ne vindecăm de boală, nu trebuie să renunțăm niciodată la rațiune după ce aceasta ne-a vindecat sufletul.”

Thrasea: Aș prefera să mor azi decât să fiu exilat mâine!

Musonius: Dacă preferi moartea pentru că e răul mai mare, ce alegere prostească! Dacă o preferi pentru că e alegerea ușoară, cine ți-a oferit această alegere? De ce nu ești pregătit să accepți ceea ce ți-a fost oferit?”

Un filosof trebuie să inspire introspecție, nu admirație. “

( Noua Acropola )


Distribuie articolul


Spune-ne părerea ta