Inchisorile invizibile

Multi romani, raman prizonieri pentru toata viata acestora. Dupa ce au trait aproape o viata intreaga sub comunism, unii semeni, au ajuns obisnuiti in asa masura cu aceasta inchisoare fara ziduri, incat nu vor sa iasa afara dintre zidurile acesteia.  Degeaba intri inauntru si le deschizi usa, ei raman acolo, refuza libertatea si prefera inchisoarea […]

Multi romani, raman prizonieri pentru toata viata acestora. Dupa ce au trait aproape o viata intreaga sub comunism, unii semeni, au ajuns obisnuiti in asa masura cu aceasta inchisoare fara ziduri, incat nu vor sa iasa afara dintre zidurile acesteia.  Degeaba intri inauntru si le deschizi usa, ei raman acolo, refuza libertatea si prefera inchisoarea familiara si sigura si de ce nu poate confortabila pentru ei.

Pentru ei orice pas, orice schimbare, oricat de mica, vine cu o tensiune, o neliniste, o teama de necunoscut.  

Ei nu inteleg ca dincolo de acest pas ii asteapta o alta lume, pentru cine are ca animal de companie un caine, banuiesc ca au avut probleme prima data cand ati dorit sa iesiti cu acesta dincolo de poarta, pragul dintre cele doua lumi ale catelului, dintre curtea familiara si necunoscut il facea pe acesta sa se opuna . Noi oportunitati, noi beneficii, binenteles insotite de noi riscuri, de unde poate si aversiunea fata de pierdere. Dar care pierdere ? Cumva confortul unei inchisori imaginare ?

Totusi acesta este jocul vietii. Desigur, unii dintre romani nu vor sa-l joace si de aici apare nefericirea, nemultumirea si uneori ostilitatea, cinismul si lehamitea zilnica.

Ma intreb daca aceasta mai este viata de om ?


Distribuie articolul


Spune-ne părerea ta