„La vache qui regarde passer le train” (Vaca ce priveste trenul trecand).

„La vache qui regarde passer le train”    (Vaca ce priveste trenul trecand).
  • Acasă
  • /
  • Social
  • /
  • „La vache qui regarde passer le train” (Vaca ce priveste trenul trecand).

Romanii ca natie au sperante modeste si asteptari bine temperate de propriul trecut. Pare rusinos, dar vorba aceea: „Ai grija ce-ti doresti !” Romanii de azi nu prea sunt diferiti de parintii sau bunicii lor, aceleasi teluri marunte, sa fie in siguranta, sa se trezeasca dimineata si sa mearga la munca, sa-si primesca leafa sau […]

Romanii ca natie au sperante modeste si asteptari bine temperate de propriul trecut. Pare rusinos, dar vorba aceea: „Ai grija ce-ti doresti !”

Romanii de azi nu prea sunt diferiti de parintii sau bunicii lor, aceleasi teluri marunte, sa fie in siguranta, sa se trezeasca dimineata si sa mearga la munca, sa-si primesca leafa sau pensia dupa caz. Teluri marunte care arata ca romanii nu si-au imaginat nici un moment ca sunt stapani pe propriul destin. Poate in decembrie 1989 romanii au visat altceva, dar totul a fost numai un vis efemer care a fost uitat repede in momentul in care romanii au adormit iarasi pentru cine stie cate decenii de acum inainte.

Problema Romaniei este ca daca romanilor nu le pasa de tara, marilor puteri ale lumii le pasa. Romania se afla exact in locul in care se ciocnesc imperiile lumii. Azi marile puteri Rusia si SUA incearca sa-si rezolve problemele si Romania devine mai importanta. Parerea mea este ca romanii realizeaza pe deplin cum bate vantul aranjarii geopolitice de astazi si aici ma refer la intreaga clasa politica. Politicienii nostri inca isi imagineaza ca se pot ascunde la adpostul UE si probabil ca pot, dar impresia mea este ca istoria ne va ajunge din urma iarasi.

Romania este o tara care a fost divizata in istorie de propria geografie. Singura data cand a fost unita inainte de secolul XIX a fost prin cucerirea tarii de catre Mihai Viteazul. Romania este o natiune de multa vreme, mai precis din 1918, dar rareori a fost un stat-natiune. Astazi ca si in perioada interbelica Romania isi petrece timpul in cautarea unui echilibru intre democratie, autoritarism si extremism, echilibru pe care nu l-a gasit niciodata.

Romanii au iesit dupa Revolutie visand la lucruri simple, fara nici o iluzie ca aceste lucruri vor fi obtinute simplu sau ca vor avea vreun control asupra lor. Poate ca romanii au visat ca nevoile tarii vor fi satisfacute si implinite de europeni, romanii ravneau sa fie europeni pur si simplu pentru ca a ramane roman era prea periculos. Romanii sunt aidoma prizonierilor institutionalizati, stand atata amar de vreme inchisi in dictaturi, nu-si pot imagina ca pot functiona in afara unei lumi in care altii le spun ce sa faca.

Pentru clasa politica romaneasca, libertatea si suveranitatea a fost tot timpul un proces de acomodare cu noii stapani, fie ca s-au numit Imperiul Otoman, Rusia, Austro-Ungaria, UE,  tot timpul clasa politica romana a cautat o putere careia i se poate subordona. Clasa politica romana  pare sa prefere iluzia confortabila.


Distribuie articolul


Spune-ne părerea ta