Memento mori – originea şi sensul expresiei

Memento mori – originea şi sensul expresiei
  • Acasă
  • /
  • Social
  • /
  • Memento mori – originea şi sensul expresiei

Memento mori (“Aminteşte-ţi că eşti muritor”) este o expresie latinească, la noi mai cunoscută, probabil, ca titlu al unui poem eminescian, deşi originea acesteia este mult mai veche, în antichitatea greco-romană. Tertulian (Quintus Septimius Florens), un scriitor de limbă latină (de origine berber, din nordul Africii), convertit la creştinism, pe la începutul secolului al doilea […]

Memento mori (“Aminteşte-ţi că eşti muritor”) este o expresie latinească, la noi mai cunoscută, probabil, ca titlu al unui poem eminescian, deşi originea acesteia este mult mai veche, în antichitatea greco-romană.

Tertulian (Quintus Septimius Florens), un scriitor de limbă latină (de origine berber, din nordul Africii), convertit la creştinism, pe la începutul secolului al doilea şi devenit un teolog eminent al Cartaginei, povesteşte într-una dintre scrierile sale – Apologetica – împrejurările în care s-a născut expresia Memento mori.

Astfel, se spune că, în Roma antică, expresia Memento mori ar fi fost repetată de un sclav, în faţa unui general roman, când acesta sărbătorea, pe străzile Romei, triumful în urma unei bătălii. Cu demnitate, în faţa generalului victorios, sclavul i-a amintit că, în pofida succesului, “mâine este o altă zi”. De fapt, povesteşte Tertulian, vorbele sclavului ar fi fost acestea: “Respice post te! Hominem te esse memento!” (Priveşte în jurul tău şi aminteşte-ţi că eşti doar un om!)

În vremea antichităţii, memoria colectivă a înregistrat această zicere datorită împrejurărilor în care a fost rostită şi, poate, pentru că venea să contrazică un adagiu consacrat şi foarte preţuit la vremea aceea – Carpe diem (Bucură-te de ziua de astăzi!) – un vers dintr-o odă a poetului latin din secolul I i.Hr., Horaţiu, care, adresându-se unei femei, îi spune: “Nu ţi-e îngăduit, o, Leuconoe, să cunoşti capătul rânduit de zei zilelor mele şi ale tale… Stând de vorbă, timpul a şi trecut. Bucură-te de ziua de azi şi nu te încrede în cea de mâine”.

Tot în spiritul lui Carpe diem, şi aparţinând tot lui Horaţiu, exista în timpurile antichităţii şi un alt principiu de viaţă: “ Nunc est bibendum, nunc pede libero pulsanda tellus” (Acum să bem, acum să batem în voie pământul cu piciorul!”) – un fel al poetului de a saluta victoria romanilor de la Actium, dar şi o convingere că omul trebuie să se bucure de clipă, ca dincolo de moarte, în viaţa eternă, nu va fi nici băutură, nici dans.

Expresia Memento mori s-a bucurat însă de popularitate în creştinismul medieval, fiind legată de ideea de mântuire, de promisiunea vieţii veşnice şi iertarea păcatelor. Într-un astfel de context, Memento mori (Aminteşte-ţi că eşti muritor) a dobândit un pronunţat caracter moralizator, un îndemn de a crede în viaţa de dincolo, un verset biblic asociat cu Memento mori fiind acesta: “În omnibus operibus tuis memorare novissima tua, et în aeternum non peccabis” (În tot ceea ce faci aminteşte-ţi sfârşitul şi nu păcătui”.

( Destepti.ro )


Distribuie articolul


Spune-ne părerea ta