In ultimele decenii am fost obisnuiti si invatati ca discursul antioccidental este monopolizat de extrema stanga a clasei politice. Acest fapt s-a dovedit, cel putin in Romania, gresit si eronat. Comunismul, caci despre el este vorba cand ne referim la extrema stanga a fost o himera venita cu tancurile sovietice dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial. La noi atitudinea antioccidentala are radacini pur romanesti, acest curent al extremei drepte nu ne-a fost impus de nimeni, ci este un produs fantasmagoric autohton, care are in componenta , nationalism, anti-semitism, ultraortodoxism, cultul mortii si a vietii.
Eroarea cea mai grava s-a comis imediat dupa 1990 cand in discursul public al politicienilor s-au observat infantilismul sau poate incercarea de prostire a populatiei prin implementarea ideii de spalare la fata a legionarismului si crearea confuziilor doctrinare stanga-dreapta. In primul rand la noi in Romania dupa 1990 nu a existat un adevarat proces al comunismului si nici o lege a lustratiei in acelasi timp comunistii deghizati in capitalisti dadeau prima generatie de milionari romani, distrugand economia Romaniei. In paralel, judecarea la rece a legionarismului a ramas in ceata, acest fenomen politic, pur romanesc ramanand numai in studiul istoricilor si a amatorilor interesati de istoria politicianismul romanesc interbelic. In anul 2020 s-a vazut mai mult ca niciodata cum esecul utopiei comuniste a produs la noi o spalare la fata a utopiei legionare. Probabil voi fi criticat de unii pe motivul ca legionarii s-au opus comunismului, este adevarat dar asta nu face din acestia democrati.
Pe fondul confuziei generate la noi dintre stanga si dreapta, au aparut discursurile anti-sistem si anti-occidentale. Cliseele ca toate partidele sunt aceeasi mizerie, contestarea numelui de Romania si revenirea la denumirea de Dacia, daca nu stiati aceasta idee nu este noua in sec. XVIII, tarina Ecaterina a II-a dorea ca Rusia sa recucereasca Constantinopolul, iar Moldova si Muntenia sa se uneasca intr-un regat cu numele Dacia, condus binenteles de un principe rus. Alte teme ale discursului legionalist sunt :“dominatia LGBT”, Romania este o “colonie”, “complotul agentilor lui Soros”, pericolul “neomarxismului”. In functie de evolutia relatiilor viitoare ale Romaniei cu UE si SUA, neolegionarii nostri vor ataca aceste relatii, agenda lor fiind anti-UE si anti-SUA, pentru ei alianta cu orice autocratie crestina va fi mai importanta decat oricare angajament euro-atlantic, acestia considerand ca apara si protejeaza puritatea Romaniei. In aceste conditii sansele ca un partid neocomunist si neomarxist de a se impune in Romania mi se par slabe, dar sansele ca un partid neolegionar sa se impuna mi se par reale, deja calea a fost deschisa de partidul AUR, ajutat de unii clerici din BOR.
Daca studiem antecedentele istorice ale BOR, acestea ma fac sa cred ca ideile ce o vor domina in viitorul previzibil vor fi turnesolul societatii romanesti. In anii urmatori BOR se va confrunta cu urmatoarele directii. Orientarea unei aripi a clericilor catre UE si occident, orientare care a dominat BOR dupa marea unire de la 1918. A doua va fi ultra-ordodoxismul pro-legionar orientare aparuta in anii ’30 care a facut ca multi tineri sa creada in “Capitanul” Zelea Codreanu si in armata lui de “arhangheli” si deasemeni in utopia lor totalitara. A treia orientare imbratisata de unii clerici ai BOR este orientarea filo-rusa. Consider ca in anii urmatori Patriarhia Romana va naviga intre presiunile filo-ruse si remanentele legionare, linia de orizont fiind orientarea pro-occidentala catre care BOR a tins in ultima suta de ani.
