El , are optzeci de ani si isi duce sotia la plimbare peste tot.
L-am intrebat :
„ De ce sotia lui merge ca și cum ea nu ar merge nicaieri?”
A răspuns, pentru ca are Alzheimer.
Am insistat din nou :
„Daca isi face griji ca sotia nu s-ar rataci?
El mi-a raspuns:
′′ Ea nu-si amintește… Nu mai stie cine sunt, de vreo doi ani nu mă mai recunoaste.”
′′ Atata bunatate, totusi te plimbi cu ea zilnic, chiar dacă ea nu te mai recunoaste.” ,am zis in continuare.
Omul a zambit, m-a privit în ochi. Apoi mi-a spus:
′′ Ea nu știe cine sunt eu, dar eu stiu cine este ea, iubirea vieții mele „.
