In limba romana avem un cuvant si anume omenie. Dar ce inseamna el, probabil multi dintre noi cunoastem, acele calitati alese reprezentate de atitudine cuviincioasa, respectuoasa, purtare blanda si intelegatoare. Tot in lexicul limbii romane avem si expresia de om de omenie, adica un om bun, cumsecade, ospitalier si cinstit. Deasemenea avem si antonimul omeniei si anume neomenia, care vine cu expresia de om fara omenie, adica un om lipsit de onestitate, nemilos.
Comunismul, cu ideile sale utopice, incercase sa creeze “omul nou” a reusit o singura contra-performanta si anume a avariat grav omenia stramoseasca a romanilor. In aproape jumatate de secol de comunism si de ce nu si 31 de ani de “democratie originala”, romanii au pierdut acele calitati traditionale reprezentate de conceptul de omenie. Omenia in zilele noastre nu mai este la moda, alte “calitati” i-au luat locul. Omul cinstit care traieste din munca lui, treptat a fost inlocuit cu omul aflat intr-un paienjenis de retele oculte, novice uneori criminale care produc bani “murdari”. Vechile valori demonetizate ale omeniei nu mai sunt creditate, nu mai functioneaza. Astfel, valorile traditionale au fost dezagregate, drept urmare modelul din timpurile noastre este reprezentat de smecherul , descurcaretul si mafiotul, cu alte cuvinte omul de omenie a fost inlocuit de “omul pragmatic”.
Dar faptul ca “omul pragmatic” este de multe ori sinonim cu “omul ticalos”, noua romanilor nu ne place sa vorbim. Cred ca este clar de ce.
