Cu voia dumneavoastra, voi incepe articolul de azi cu o parabola.
” Cu mult timp in urma, un om, trecand printr-o mare drama personala , a pierdut increderea in oameni si in viata, drept pentru care s-a retras undeva in pustietate si-si traia viata ca un pusnic. Un calugar afland de tragedia acelui om intr-una din zile s-a dus la el acasa. A intrat in casuta acestuia si l-a vazut stand la gura sobei, cu privirea atintita in jaratec. Calugarul s-a asezat langa omul nostru, urmarind o perioada de timp jaratecul din soba. La un moment dat a luat cu clestele un taciune aprins si l-a dat deoparte. Peste putin timp jarul a inceput a se intuneca, s-a inegrit si s-a stins cu totul. Calugarul a luat apoi cu mana carbunele stins si l-a aruncat in jaratecul aprins, incetul cu incetul acesta a prins a se inrosi, pana a redevenit ceea ce fusese intial si anume un carbune incins. Peste o saptamana omul nostru a venit la manastire si cautandu-l pe calugar i-a zis : “ Iti multumesc parinte, pentru lectia ce mi-ai dat-o, a fost o lectie de foc care mi-a redat increderea in viata.”
Cred ca putem spune fara sa gresim, ca astazi romanii sunt in situatia omului care si-a pierdut increderea in viata. Romanii au ajuns, saraci, dezamagiti, derutati, au devenit indiferenti, se impaca cu nedreptatile si minciuna. Personal sunt convins ca pentru orice popor exista o limita morala peste care nu se poate trece. Dar daca trece? Atunci poporul se impaca cu minciuna si se obisnuieste sa traiasca in neadevar. Neadevar despre istoria sa, despre partidele si politicienii pe care-i voteaza, despre leafa sau pensia de mizerie pe care o primeste, neadevar despre sine insusi. Nu hotia, nu politicienii ticalosi, nasc saracie, deznadejde, ci indiferenta fata de minciuna, impacarea cu minciuna. Avem de toate pentru a fi bogati, pamanturi roditoare, inteligenta nativa si dragoste de munca. Ne mai trebuie dragostea pentru adevar, ura fata de minciuna, iar refacandu-ne sanatatea morala, vom renaste la ceea ce am fost candva si poate mai mult decat atat.
Misiunea primordiala a liderilor politici sau sociali trebuie sa fie reabilitatea respectului fata de adevar si de a pune carbunele stins peste jaratecul aprins inapoi in soba. E mult? E putin? Judecati si dumneavoastra, pana pe 6 decembrie mai este timp de reflectie.
