Pariul lui Pascal!!!
Gentleman who is oblivious to the risks around him.

Cred ca lucrul cel mai îngrozitor pe care ni l-a făcut virusul asta ar fi ca ne-a aratat ce suntem. Acum cred că e doar unul dintre cele mai rele dar nu cel mai rau. Cel mai dur aspect al pandemiei nu a fost nici destabilizarea economiei, nici numărul de îmbolnaviri, nici sechelele lasate de […]

Cred ca lucrul cel mai îngrozitor pe care ni l-a făcut virusul asta ar fi ca ne-a aratat ce suntem. Acum cred că e doar unul dintre cele mai rele dar nu cel mai rau. Cel mai dur aspect al pandemiei nu a fost nici destabilizarea economiei, nici numărul de îmbolnaviri, nici sechelele lasate de boala și nici măcar numarul celor care au pierdut lupta – numar care, cel puțin în Romania, oricum pare să nu impresioneze pe nimeni.

 Cea mai rea a fost schimbarea. Am fost scosi din micile noastre automatisme, cutume și ritualuri și asta e greu de îndurat. Totul e altfel. Oamenii, cu maști sau fara, serviciul, concediul, teatrul, transportul în comun, biserica, socializarea, scoala, restaurantul, cumparaturile. Totul s-a schimbat si, scosi în mod fortat de pe pilot automat, nu ne putem adapta.

Personal, imi displace masca dar rațiunea pentru care o port totuși e simplă și aduce cu “pariul lui Pascal”.   Dacă masca e complet ineficientă, nu am nimic de pierdut. Dar dacă e cât de cât eficace și efortul meu va face ca o singură persoană să fie scutită de neplăcerea bolii, atunci merită și sunt dispus să-l fac. Și chiar dacă mie îmi dăunează, așa cum încearcă unii să ne convingă, e un risc pe care sunt dispus să mi-l asum.

Pentru cine nu cunoaste cine a fost Blaise Pascal.  Acesta fost un matematician, fizician și filosof francez având contribuții în numeroase domenii ale științei, precum construcția unor calculatoare mecanice, considerații asupra teoriei probabilităților, studiul fluidelor prin clarificarea conceptelor de presiune și vid. Pariul lui Pascal consta in indemnarea ateilor, din vremea lui să-și asume riscul de a crede in Dumnezeu, deoarece nu au nimic de pierdut. Astfel, spunea Pascal, dacă se înșală, și constată la sfârșit că Dumnezeu nu există, și nu există nici viață veșnică, asta e! Măcar au trăit după niște reguli morale, au făcut bine celor din jur, au avut parte de o viață decentă. În schimb, dacă la sfârșitul vieții, află că Dumnezeu totuși există, au de câștigat veșnicia! O situație win-win….

Acum, pentru ca suntem diferiți și ne adaptam cu viteze diferite, ne aflăm în diferite stadii: negare, furie, negociere, depresie, acceptare, zabovind perioade diferite de timp în fiecare din ele sau chiar sarind peste unele.

Cei mai greoi sunt încă în faza de negare. Negare totala, coronavirsusul nu există, pandemia nu exista,  sau parțiala, desigur, virusul exista dar ce se întampla de fapt nu e nici pe departe atat de grav pe cât ne sperie ei. Negarea e cea mai comodă. În mod miraculos ea elimină cauza spaimei, de fapt o ascunde sub pres, ceea ce mă face sa cred că mulți vor ramane cantonați în ea pe perioada nedeterminata. Altii sunt furiosi si-si varsă naduful pe sistem, uitand sau neștiind că sistemul de fapt suntem noi, noi toti, dar asa cum a facut-o romanul de cand se stie.

Problema lor nu e virusul. Problema lor nu e responsabilitatea, spre binele lor și al colectivitații. Nici macar frica de oculte și dictaturi sanitare nu e autentică. Problema lor este incapacitatea de adaptare la schimbare, la situaţii noi, fluide, incapacitatea de a ieși de sub imperiul reactiilor reflexe care îi controlează.


Distribuie articolul


Spune-ne părerea ta