Politica de « aparare activa » a Rusiei, de-a lungul istoriei.

Politica de « aparare activa »  a Rusiei, de-a lungul istoriei.
  • Acasă
  • /
  • Social
  • /
  • Politica de « aparare activa » a Rusiei, de-a lungul istoriei.

De-a lungul istoriei Rusia a fost un stat agresor. Doar un om care si-a pierdut total capacitatea de gandire si sinteza poate crede ca Rusia a cucerit aproape o sesime din suprafata planetei numai cu razboaie de aparare. Dar sa ne uitam putin in istoria Rusiei. Anul 1558, izbucneste razboiul Livonian, care a fost un […]

De-a lungul istoriei Rusia a fost un stat agresor. Doar un om care si-a pierdut total capacitatea de gandire si sinteza poate crede ca Rusia a cucerit aproape o sesime din suprafata planetei numai cu razboaie de aparare. Dar sa ne uitam putin in istoria Rusiei.

Anul 1558, izbucneste razboiul Livonian, care a fost un razboi pentru teritoriile tarilor baltice si a Belarus, numai defensiv nu a putut fi numit acest razboi, a fost pur si simplu o agresiune impotriva altui stat. Rusia  a pierdut acest razboi renuntand la Belarus, dar primind ceva teritorii in zona de frontiera.

1695-1696, Campania de la Marea Azov a lui Petru cel Mare, Rusia avand nevoie de acces la mare a trebuit sa ocupe cetatea turceasca Azov. Cu Imperiul Otoman, rusii au avut circa 10 razboaie, in urma carora au cucerit teritorii mari de la turci.

Razboiul cu Suedia din anul 1700, Rusia pretinde ca are nevoie de acces la Marea Baltica desi nu a avut niciodata teritorii la Marea Baltica, pretextul gasit apararea populatiei vorbitoare de limba rusa, limba care acestia nu erau lasati sa o foloseasca, dar in realitate in aceea vreme nu se gasea picior de rus in teritoriu. Si asa teritoriul a devenit pamant rusesc, apoi au fost alipite alte teritorii “stramosesti”, de exemplu Finlanda, tarile baltice desi acolo nu se gaseau rusi de nici o culoare.

In secolul al XIX –lea, Rusia anexeaza in spiritul unei doctrine de “aparare activa”, Asia Centrala.

Primul razboi sovieto-polonez din 1920-1921, nu prea gasim prea multe relatari despre acesta, URSS a suferit o infrangere in fata Poloniei, iar rusilor nu-i asa nu prea le place sa vorbeasca despre infrangeri.

“Agresiva” armata finlandeza care avea in dotare numai 60 de tancuri, ataca miseleste in 1939, URSS, potrivit presei sovietice. Intamplator armata sovietica avea masata la granita cu Finlanda o armata care numara circa 2300 de tancuri. Binenteles ca nimeni din lumea civilizata nu a crezut asa ceva, iar URSS a fost declarat stat agresor si exclus din Liga Natiunilor.

Potrivit sovieticilor, Estonia, Letonia si Lituania “visau” intrarea in URSS, in concluzie anexarea acestora s-a facut absolut “pasnic” in 1940.

Dupa terminarea celui de-al Doilea Razboi Mondial si instaurarea Cortinei de Fier, politica “pasnica” a URSS a dus la invadarea si inabusirea revoltelor populatiei din Ungaria in 1956 si Cehoslovacia in 1968.

Mai recent in 2014, urmeaza anexarea Crimeii si razboiul din estul Ucrainei in momentele de slabiciune a acestei tari.

De ce Rusia nu se poate opri din politica sa de expansiune, din moment ce aceasta nu poate dezvolta teritoriile anexate. Raspunsul poate fi, Rusia a fost tot timpul un imperiu al cuceririlor, nu un imperiu al dezvoltarii si gospodaririi.

Rusia se comporta in teritoriile anexate ca un ocupant clasic, de bogatiile exploatate se bucura numai un grup restrans de oligarhi. Rusul obisnuit trebuie sa se multumeasca cu votca, locuinte mizere, drumuri inexistente sau distruse, poluare masiva si multa propaganda.


Distribuie articolul


Spune-ne părerea ta