Machiavelli poate fi considerat parintele acestui concept. Ceea ce îl face interesant pe Machiavelli nu este o noua teorie a statului, ci faptul ca notiunea de virtute la un conducator este o greseala. Un lider politic ar trebui sa se concentreze in acceptiunea lui Machiavelli sa nu faca ceea ce trebuie, ci sa faca tot ceea ce este eficient pentru protejarea si asigurarea propriei puteri. Iar, acest lucru necesita in mod necesar ca un lider politic sa abandoneze orice idee de a adera la virtute. El ar trebui sa minta, sa distruga inamicii politici, după cum necesita situatia. Ceea ce recomanda Machiavelli, mai presus de toate, este un simt practic inteligent al actiunilor personale care vor functiona cel mai bine pentru a consolida puterea conducatorului. Machiavelli sustine ca acesta este, de fapt, modul în care conducatorii de succes au functionat intotdeauna si, prin urmare, asa ar trebui sa procedeze politicianul modern. In timpul lui Machiavelli aceasta atitudine se justifica prin faptul ca scopul scuza mijloacele. In timpurile noastre, această atitudine este numita politica reala.
Oamenii, prin natura lor, sunt creaturi lacome, geloase si razbunatoare. Singurul mod în care putem trai pasnic, impreuna, este, daca suntem de acord sa ne supunem complet unei puteri suverane care va avea autoritatea de a face legi si de a le aplica in mod egal tuturor cetatenilor.
