Și Dumnezeu îi vorbi lui Noe:
– Voi face din nou ce trebuia să fac de multă vreme. În șase luni voi aduce ploi grele până când intreaga Romanie va fi acoperit cu apă și toți vor pieri. Vreau totuşi să salvez câțiva oameni buni și câte două din vietăţile pământului. Îţi poruncesc să-mi construieşti o Arcă.
– Da, Doamne, spuse Noe, tremurând.
– Șase luni și începe să plouă, vorbi răspicat Domnul. Vreau ca Arca mea să fie gata până atunci.
Și au trecut șase luni …
Vanele cerului s-au deschis și ploaia a început să curgă. Domnul l-a văzut pe Noe stând în curtea din spatele casei. Câţiva cormorani se scăldau în piscină iar Noe plângea. Nici urmă de Arcă însă.
– Noe, a tunat Domnul, unde este Arca?
Un fulger a lovit pământul speriind cormoranii şi făcându-l pe Noe să îngenuncheze.
– Doamne, te rog să mă ierți. Mi-am dat toată silința dar au fost probleme mult peste puterile mele.
În primul rând a trebuit să primesc un permis pentru proiectul de construcție a Arcei. A trebuit să angajez un inginer pentru a desena planurile planurile cu respectarea codului de construcţie. Au existat îndelungi discuţii dacă Arca avea sau nu nevoie de un sistem de stingere a incendiilor.
Vecinii au obiectat că aș fi încălcat planul de sistematizare prin construirea Arcei în curte, așa că a trebuit să obțin o scutire de la Comisia de Urbanizare. Apoi am avut o problemă cu obținerea lemnului. Mare parte din lemn a luat căile țărilor străine sau a fost tăiat ilegal iar pentru ce a rămas, oficial există interdicție de tăiere.
Tâmplarii, câți mai sunt în țară, au format un sindicat și au făcut grevă. A trebuit să negociez o înțelegere cu ei. Acum am 16 dulgheri care şi-au asigurat câte un loc pe Arcă împreună cu familia.
Apoi am început să adun animalele și am fost învinuit de un grup pentru drepturile animalelor care a protestat împotriva intenției de a salva doar câte două din fiecare.
ANAF-ul mi-a blocat toate conturile susținând că încerc să evit să plătesc impozite plecând din țară.
Doamne, cred că nu-ți pot termina Arca nici în cinci ani.
Cerul a început să se limpezească. Soarele a început să strălucească. Un curcubeu s-a arcuit pe cer. Noe privi în sus și zâmbi.
– Vrei să spui că nu vei mai distruge Romania?
– Dimpotrivă, de data asta vă voi lovi cu ceva mult mai devastator decât orice potop.
– Ce poate fi atât de distrugător? întrebă Noe înspăimântat.
A urmat o lungă pauză. Apoi Domnul a vorbit:
– Guvernul, AUR si Sosoaca Prim-Ministru!
