(By Alin Silitra – Candidat USR-PLUS Vaslui, pentru Senatul Romaniei)
Consider că relativa lipsă de cultură politică şi juridică a electoratului e principala cauză a neprofesionalizării şi a nespecializării clasei politice româneşti, din ultimii 30 de ani, în care evoluţia acesteia a fost ghidată, în plan ideologic şi doctrinar, doar de paradigma lui “ba pe-a mă-tii” şi a lui “cine nu e cu noi e împotriva noastră”, iar în planul acţiunii şi al faptelor, de heirupism pompieristic şi cârpeli.
Ceea ce primeşte electoratul, ca rezultat al votului, e consecinţa faptului că nu prea ştie la ce ar putea, respectiv la ce ar trebui să aştepte din partea celor pe care îi aleg, confundându-i pe aceştia, de cele mai multe ori, cu peştişorul de aur sau cu duhul din lampă, a carui principală misiune e să îndeplinească dorinţe, în principal individuale, uneori chiar fanteziste, prin raportare la un orizont de aşteptare lucid.
Pentru a nu mai cădea în plasa demagogiei şi a populismului, prin care suntem amăgiţi cu tot felul de autostrăzi desenate cu carioca pe o hartă sau cu (promisiuni de) măriri de salarii şi pensii, făcute din pix, de parcă, pentru ca toată lumea să fie fericită, ar fi suficient să dai o lege în care să scrie asta, consider că electoratul ar trebui să fie informat corect şi complet, pentru a aleage în deplină cunoştinţă de cauză.
În virtutea acestui fapt şi în perspectiva apropiatelor alegeri parlamentare, în următoarele săptămâni, evitând pe cât posibil limbajul de lemn al politicii şi pe cel poate mult prea tehnic al dreptului, voi încerca să vin cu nişte precizări lămuritoare, sper eu că pentru cât mai multă lume, despre rolul parlamentului şi capabilităţile reale ale unui parlamentar, respectiv despre legiferare, ca activitatea de bază a acestora.
P.S. – În prima astfel de postare, îmi propun să tratez, pe scurt, chestiunea separaţiei puterilor în stat.
