Personal nu pot spune ca sunt un mare fan al referendumurilor, pe care le consider de domeniul trecutului. Am sa va explic, de ce? Astazi tehnologiile informationale au o capacitate exceptionala de manipulare a opiniei publice, prin diseminarea unor idei populiste, in asa fel incat prin referendum pot fi validate cele mai periculoase idei. Exemplul Brexit este cred elocvent. Deasemeni, va mai amintiti din Biblie, scena cand guvernatorul Iudeii, Pontius Pilat a dat poporului iudeu sa aleaga intre intre un criminal pe nume Baraba si Isus, iar preotii si batranii au convins multimile sa-l aleaga pe Baraba, iar pe Isus sa-l condamne la moarte. Putem spune fara sa gresim ca am asistat la un referendum manipulat de preoti si de patura conservatoare din Iudeea. Nu trebuie sa uitam ca modalitatea preferata de democratie prin referendum a fost imbratisata de Mussolini si Hitler. Dar acum sa revenim la viata politica din tara noastra.
In Romania la mai bine de trei decenii de la Revolutie si de la prabusirea comunismului, politicienii postcomunisti au incercat sa-si asume diferite identitati fie de natura liberala sau conservatoare. Imediat dupa caderea regimului comunist , fosta nomenclatura de partid s-a metamorfozat in social-democrati. Valorile ideologice ale marxism-leninismului au fost inlocuite rapid cu un surogat numit statalism. Drept urmare, carnetele rosii de partid au fost puse la naftalina, iar steagurile PCR ( pentru cine nu cunoaste initialele, Partidul Comunist Roman ) au fost inlocuite de icoane. Fostii activisti ai PCR acum transformati in psd-isti au ajuns in mod fariseic sa fie drept-credinciosi, tocmai ei care in trecut inchideau bisericile si erau atei conform invatamantului materialist-dialectic.
Asemenea substituiri sunt posibile intr-o societate imatura politic, deoarece o societate matura stie exact cine este, ce istorie are si ce rol are in istorie, nepermitand asemenea manipulari ordinare. Astazi in anul 2020, descendentii fostei nomenclaturi transferati la PSD si mai nou la AUR, recurg abil la o noua reinventare, metamorfozandu-se in traditionalisti, conservatori, populisti si pro-biserica. Chiar daca in 1990 comunistii au fost nevoiti sa accepte religia, drepturile omului si statul de drept, AND-ul lor si a urmasilor social-democrati a ramas profund anti-occidental.
Explicatia poate fi si datorita ca Romania nu prea a cunoscut o alta modalitate de exercitare a puterii de-a lungul istoriei, decat prin adoptarea principiului de anihilare a separatiei puterilor in stat. Cu alte cuvinte, incercarea de a transforma sistemul democratic dezvoltat pe orizontala, intr-unul vertical ramane foarte atractiv. Statul comunist ca si constructie era un succesor fidel al voievodatelor din perioada Evului Mediu, cand puterea era discretionara la indemana domnitorului. Aceste principii au fost pastrate de-a lungul secolelor stand la baza principatelor romane si mai tarziu a Romaniei comuniste. Dar care sunt aceste principii dupa care aspira probabil clasa politica psd-ista, post-comunista. In primul rand centralizarea puterii de stat, in asa fel incat toate deciziile sunt adoptate de conducator si de apropiatii sai, pentru a putea ca societatea sa accepte acest model figura conducatorului trebuie sa fie sacra, vezi exemplul cultului personalitatii lui Ceausescu, iar statul nu este administrat pe baza unor legi ci la indicatiile liderului. In final toti cetatenii sunt perceputi ca slugi, statul nu exista pentru oameni, ci oamenii exista pentru a deservi statul.
La o evolutie normala, societatea este cea care creeaza statul si nu invers, societatea este cea care da statului substanta. In 1989, romanii au castigat prin jerfa lor un stat dar societatea nu a fost capabila se dea Romaniei un continut mai bun, societatea romaneasca este inca in asteptare, cu parere de rau o spun asteptarile sunt zadarnice, atat timp cat am transformat bibliotecile satesti in birturi. Anul 2020 a generat o noua matrice prin aparitia partidului AUR, care va genera o noua iluzie si nu este exclus ca peste cativa ani sa constatam ca ne-am ales cu un nou dictator. Aceasta este realitatea pe care o traim in 2020.
