Romaniile paralele !!!

In ziua de astazi putem spune ca avem doua Romanii paralele.  Auzim de cativa ani de existenta “statului paralel”, dar nimeni nu pomeneste, sau aminteste foarte vag de cele doua  Romanii paralele, una a satuilor si alta a flamanzilor. Dar mai exista si o Romanie urbana si una rurala, o Romanie a copiilor fericiti si […]

In ziua de astazi putem spune ca avem doua Romanii paralele.  Auzim de cativa ani de existenta “statului paralel”, dar nimeni nu pomeneste, sau aminteste foarte vag de cele doua  Romanii paralele, una a satuilor si alta a flamanzilor. Dar mai exista si o Romanie urbana si una rurala, o Romanie a copiilor fericiti si una a copiilor nefericiti, mai precis cele doua Romanii paralele,  adica o Romanie a copiilor de la oras si o Romanie a copiilor de la tara. Este adevarat ca nu toti copii de la oras sunt fericiti si satui, la fel cum nici toti copii de la tara sunt flamanzi si tristi.

Adevarul este ca exista in satele tarii, multi copii vulnerabili. Multi dintre acestia de mici sunt sortiti sa creasca si sa devina oameni adulti de categoria a doua, care vor completa subsolurile societatii. Vulnerabilitatea lor vine de la faptul ca sunt saraci si flamanzi, din pacate acesti copii de mici sufera umilinta inechitatii sociale si indiferenta factorilor decidenti.

Cu mici exceptii, satele sunt aproape pustii, populate in general de batrani neputinciosi si copii desculti, imbracati de multe ori in haine ponosite cumparate de parinti de la second- hand.  Aceasta nu mai este o imagine a satului romanesc de demult, ci reprezinta cartea de vizita a Romaniei rurale de astazi. Imaginea unor copii prost alimentati, care participa la muncile campului alaturi de parinti sau bunici este una obisnuita. Cartile, internetul, laptopurile, tabletele, distractiile, vacantele la mare sau la munte, sunt pentru multi copii de la sat visuri din alta lume, din alta Romanie. Acesti copii sunt sortiti sa piarda competitia cu cei de la oras pentru care bazele sportive, cercurile de limbi straine, internetul, scolile de balet, reprezinta ceva firesc. Intr-o tara in care totul este de vanzare, atat diplomele de studii cat si functiile, acesti copii nu au sanse egale cu cei de la oras, iar de cele mai multe ori nici o sansa. Este adevarat ca unii dintre acesti copii mai si reusesc, dar sunt raritati. Intreb decidentii daca pot garanta ca din totalul copiilor de la tara care nu au nici o sansa, nu gasim poate si un om de geniu, un savant, care se pierde datorita nepasarii guvernantilor?

Clasa politica actuala se pare ca inca nu a ajuns suficient de matura sa realizeze dramatismul situatiei copiilor din mediul rural. Este nevoie de implicarea statului, nu se mai poate ascunde faptul ca la tara avem copii foarte saraci, bolnavi de subnutritie, copii care indura foamea in fiecare zi, copii care nu au acces la intenet, copii pentru care un calculator este ceva fantastic. Din nefericire pandemia si seceta cumplita din acest an va complica si mai mult viata acestora.

Inteleg, Guvernul PNL, presedintele Johannis  au alte prioritati acum pe agenda de lucru, se gandesc la alegerile parlamentare, dar ei sunt obligati alaturi de Parlament sa caute solutii, sa inteleaga dramatismul si tragedia acestor copii.  Acesti politicieni, cand isi vor plimba odraslele in masini luxoase si le vor satisface orice doleanta, trebuie sa stie ca nu departe de ei, in Romania paralela de la sat, sintagma o “copilarie furata” nu este o metafora, ci o realitate cruda, ca acolo in Romania paralela, copii nu au fericire.  Acolo copilaria este doar o etapa pentru o viata chinuita de caine.


Distribuie articolul


Spune-ne părerea ta