Secularizarea averilor manastiresti

Secularizarea averilor manastiresti

In anul 1863 mai precis pe 13 decembrie, domnitorul  A.I.Cuza hotaraste Secularizarea averilor manastiresti de pe intreg Principatul Unit. Secularizarea averilor mănăstireşti a fost, alături de reforma agrară, una dintre reformele fundamentale adoptate de Alexandru Ioan Cuza pentru modernizarea României, prin care proprietăţile bisericilor şi mănăstirilor închinate  din ţară au fost trecute în proprietatea statului. […]

In anul 1863 mai precis pe 13 decembrie, domnitorul  A.I.Cuza hotaraste Secularizarea averilor manastiresti de pe intreg Principatul Unit. Secularizarea averilor mănăstireşti a fost, alături de reforma agrară, una dintre reformele fundamentale adoptate de Alexandru Ioan Cuza pentru modernizarea României, prin care proprietăţile bisericilor şi mănăstirilor închinate  din ţară au fost trecute în proprietatea statului. Măsura adoptată în 1863, la 4 ani de la Unirea Principatelor era fundamentală pentru formarea noului stat român, întrucât 1/4 din suprafaţa arabilă a ţării aparţinea mănăstirilor româneşti aflate sub influenţă preponderent greacă. Aceste proprietăţi generau anual venituri de circa 7 milioane de franci, bani care luau calea străinilor şi pe care călugării greci instalaţi în mănăstiri îi cheltuiau după bunul plac, fără să aducă un folos real românilor.

  Secularizarea a fost reactia statului roman la evaziunea practicata de bisericile ortodoxe.  Poate nu stiati dar in anul 1863, nu exista BOR, aceasta s-a constituit in anul 1872 si nici Patriarhia Romana care a aparut in anul 1925. In timpul domnitorului A.I.Cuza existau doar doua mitropolii subordonate Patriarhului Constantinopolului.

In acel timp Principatele Romane erau vasale Imperiului Otoman. Inainte de secularizare acesta a scutit de taxe cele doua mitropolii, taxe care oricum ajungeau la Constantinopol si nu ramaneau in principate. Datorita sfidarii celor doua mitropolii, A.I.Cuza si guvernul condus de Mihail Kogalniceanu au decis trecerea in proprietatea statului a averilor manastiresti si a mosiilor detinute de biserici, nu prin preluare abuziva, ci oferind o compensatie financiara, care echivala cu veniturile mitropoliilor pe 10 ani. Aceste terenuri detinute de biserica echivalau cu aproximativ 25% din totalul pamantului arabil si a padurilor din Principatele Unite, terenurile respective au fost folosite exclusiv la impropietarirea taranilor nevoiasi.

Poate putina lume cunoaste ca pamanturile detinute de biserica inainte de secularizare erau lucrate de zeci de mii de robi in mare parte rromi, care traiau in satele aferente terenurilor. Se poate spune ca bisericile romanesti au fost unele dintre institutiile care a beneficiat de munca sclavilor folosindu-i pana tarziu in secolul XIX.

In zilele noastre, tinanad cont de faptul ca BOR are afaceri proprii scutite de taxare si impozitare de catre statul roman iar clerul si angajatii BOR beneficiaza de salarii platite tot de la stat, normal ar fi ca profitul rezultat sa fie folosit de BOR pentru reparatii si constructii de lacasuri de cult. Ceea ce nu inteleg de ce anual se aloca sume uriase de la bugetul tarii, unei institutii pe care ai scutit-o de taxe si impozite tocmai in ideea de a-si reinvesti profitul, mai ales ca BOR are in proprietate circa 80.000 de hectare de paduri si terenuri arabile, hoteluri, ateliere, agentii de turism, etc. Ce bine ar fi in Romania daca toate afacerile sa fie scutite de taxe si impozite chiar daca nu reinvestesc profitul si pe deasupra sa primeasca ajutor de la stat pentru diverse reparatii si moderni


Distribuie articolul


Spune-ne părerea ta