Sfântul Prooroc Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului

Sfântul Prooroc Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului
  • Acasă
  • /
  • Social
  • /
  • Sfântul Prooroc Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului

( basilica.ro ) Biserica Ortodoxă cinstește astăzi, 7 ianuarie, pe proorocul care L-a botezat pe Mântuitorul lumii în apele Iordanului, moment în care Sfânta Treime S-a arătat pentru prima dată oamenilor. Misiunea pe care a avut-o Ioan Botezătorul a fost aceea de a vesti apropierea lui Mesia și de a boteza în râul Iordan pe […]

( basilica.ro )

Biserica Ortodoxă cinstește astăzi, 7 ianuarie, pe proorocul care L-a botezat pe Mântuitorul lumii în apele Iordanului, moment în care Sfânta Treime S-a arătat pentru prima dată oamenilor. Misiunea pe care a avut-o Ioan Botezătorul a fost aceea de a vesti apropierea lui Mesia și de a boteza în râul Iordan pe cei care se pocăiau. ‘Mijlocitor al legii’ și ‘propovăduitor al pocăinței’, ‘sfeșnic și înger’, Sfântul Ioan Botezătorul este proorocul care închide cartea Vechiului Testament și o deschide pe cea a Noului Testament. Cel mai mare născut din femeie, simbolul martirilor și al misionarilor, rămâne în tradiția Bisericii ca Mergătorul-înainte al lui Hristos, cel care Îl prezintă lumii pe Mielul lui Dumnezeu, Răscumpărătorul păcatelor omenirii.

Sfântul Prooroc Ioan s-a născut în familia preotului Zaharia, după cele mai multe izvoare de atestare, la Ein-Karem, la aproximativ 10 kilometri de Ierusalim. Nașterea minunată a Sfântului Ioan a fost profețită de Îngerul Gavriil într-o arătare în timpul slujbei oficiate la templu de tatăl Sfântului Ioan. Mama sa, Elisabeta, înaintată în vârstă și fără copii, deoarece nu putea să aibă urmași, era descendentă a seminției lui Aaron. Zaharia, tatăl său, nu a crezut în cuvântul îngerului și, drept pedeapsă, a rămas mut. „Aflăm îndeosebi de la Sfântul Apostol și Evanghelist Luca în Capitolul I că era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia din ceata preoțească a lui Abia, iar femeia lui era din fiicele lui Aaron și se numea Elisabeta. Aflăm apoi mai departe de la Sfântul Luca că erau amândoi drepți înaintea lui Dumnezeu și că nu aveau nici un copil pentru că Elisabeta era stearpă și amândoi erau înaintați în vârstă. Zaharia tămaia la templul din Ierusalim și i s-a arătat îngerul Domnului, i-a fost frică și primește acest răspuns extraordinar “Nu te teme Zaharia pentru că rugăciunea ta a fost ascultată și Elisabeta femeia ta îți va naște un fiu și îl vei numi Ioan”. Iată, deci, încă o intersecție între partea divină a îngerului, cu tatăl Sfântului Ioan Botezătorul. Deci, încă din momentul acesta avem semne că această persoana care va lumina mult timp viața noastră și viața creștină a fost o persoană rânduită de Dumnezeu ca să pregătească calea venirii Mântuitorului Iisus Hristos în lume”, a spus Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Ioan, Episcopul Covasnei și Harghitei.

Nașterea lui Ioan s-a petrecut cu șase luni înaintea nașterii lui Iisus. Sfinții Părinții socotesc nașterea Înaintemergătorului ca ‘minunea ce merge înaintea Minunii’ și o privesc ca treaptă pe care se urcă înțelegerea celor ce vor vedea nașterea cea peste fire, din cea bătrână și stearpă din neamul lui Aaron, pentru a se sui apoi la vederea cea preaminunată a nașterii celui mai presus de fire din Fecioara Maria. Pe când era încă nenăscut, la salutarea Mariei, Maica Domnului, Scriptura Noului Testament consemnează că pruncul (Ioan) a săltat în pântecele mamei sale. Iată cum se adeverește că Ioan apare ca prooroc și prieten al Mirelui, iar ca Înger al întrupării el depășește timpul. Ioan este mesager, el este trimisul care vine din pustie și arată lumii pe Hristos, Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii. Însăși venirea Sfântului Ioan Botezătorul este însoțită de semne, ‘căci mâna Domnului era cu el’, și Ioan devine această mână, degetul lui Dumnezeu care arată și vorbește oamenilor despre Hristos, Lumina lumii.

Sfântul Ioan își începe propovăduirea în pustiu, acolo își botează ucenicii și ‘glasul lui strigă în pustiu’ (Is. 40, 3). Ducea o viață de renunțare, era îmbrăcat cu haine din păr de cămilă, mânca miere de albine și lăcuste și se ruga mereu. A fost un exemplu pentru primii asceți ai creștinismului și pentru monahism.

„Înaintemergătorul Domnului nu trăia în comoditate, el avea ca preocupare principală bucuria care vine omului din rugăciune, din postire, din pocăință și din dăruirea sa totală lui Dumnezeu. Încingerea cu o curea de piele provenită de la un animal mort semnifică mortificarea, omorârea patimilor păcătoase care trăiesc în el. În același timp, în Orient, unde hainele erau lungi și largi, când cineva purta curea însemna că era gata să lucreze. Omul în stare de activitate era încins. Sfântul Ioan este încins, pentru că se află în lucrare de propovăduire, de rugăciune, în lucrare duhovnicească. Hrana lui, constituită din miere sălbatică și lăcuste, animale socotite curate în cartea Leviticului, dar care aveau gust și miros neplăcute, ne arată că nu mâncarea și gustul bun sunt scopurile activității sale, ci că Proorocul Ioan mănâncă doar ca să trăiască, nu trăiește ca să mănânce”, sublinia la 4 ianuarie 2009 Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Daniel.

Ioan Botezătorul este Înaintemergătorul Domnului, cel care a pregătit calea și mulțimile pentru primirea lui Mesia, Iisus Hristos. Mesajul principal pe care îl transmitea Ioan era „Pocăiți-vă, că s-a apropiat împărăția cerurilor!”. Cei care renunțau la păcate erau botezați în Iordan. Botezul acesta are și o semnificație eshatologică, prevestind, așa cum însuși proorocul spunea, botezul cu „foc și Duh Sfânt”, pe care îl aducea Cel Care va veni după el, Hristos-Domnul.

În predicile sale l-a criticat, în mod repetat, pe regele Irod Antipa pentru faptul că s-a căsătorit cu Irodiada, fosta soție a fratelui său vitreg, Filip. Aceasta i-a atras întemnițarea. La o petrecere cu mulți oaspeți, Salomeea, fiica Irodiadei, a dansat în fața tatălui său vitreg, iar Irod Antipa i-a promis orice. La îndemnul mamei, fata a solicitat capul Sfântului Ioan Botezătorul. Fiind ucis, capul i-a fost adus Salomeei pe tavă. Trupul lui Ioan Botezătorul ar fi fost dus de susținătorii săi în orașul Samaria.

Conform tradiției, Ioan a fost înmormântat în Samaria. Istoricii Rufinus și Teodoret arată că mormântul său a fost profanat în timpul împăratului Iulian Apostatul, în 362, o parte dintre moaște fiind arse. Cealaltă parte a fost dusă în Ierusalim, apoi în Alexandria, unde, la 27 mai 395, a fost așezată în biserica ce îi poartă numele. Despre capul Sfântului, Nichifor și Simeon Metafrastul spuneau că ar fi fost îngropat separat, în fortăreața Machaerus ori chiar în palatul lui Irod din Ierusalim. Astăzi, capul Sfântului se află la Roma. Fragmente din moaște se găsesc și în Biserica Coptă, la mănăstirile dintre Cairo și Alexandria.

Sfântul Ioan Botezătorul reprezintă modelul de priveghere, de rugăciune, de pocăință și de trezvie duhovnicească, de trezire a sufletului din moartea păcatului și de ascultare a cuvântului lui Dumnezeu. Haina din păr de cămilă purtată de Ioan vorbește despre pocăința necesară pentru dobândirea mântuirii. Totodată, veșmântul purtat de Sfântul Ioan mărturisește asprimea vieții dusă de acest prooroc.


Distribuie articolul


Spune-ne părerea ta