„Si-acum la muncă, domnilor!”

„Si-acum la muncă, domnilor!”

La fel ca inainte de 1989 in cei 30 de ani de capitalism original, cel mai rau este  „lasă că merge şi aşa!”. Pe vremea lui Ceausescu nu ma scotea din minti, cultul personalitatii, sacrificiile inutile ale poporului sau centralizarea excesiva ci stagnarea. Dupa 1989, am risipit, cred, un vapor de vorbe împotriva acestei bătute […]

La fel ca inainte de 1989 in cei 30 de ani de capitalism original, cel mai rau este  „lasă că merge şi aşa!”. Pe vremea lui Ceausescu nu ma scotea din minti, cultul personalitatii, sacrificiile inutile ale poporului sau centralizarea excesiva ci stagnarea.

Dupa 1989, am risipit, cred, un vapor de vorbe împotriva acestei bătute pe loc timp de 30 de ani, împotriva acestui „lasă că merge şi aşa!”, transformat în politică de guvernămînt, mergand pe deviza „Să nu-mpingem poporul român la treabă, pentru că, asemenea Cetăţeanului Turmentat, ameţeşte!”.

Într-un cuvînt, stilul PSD de a face politică. Punîndu-şi pecetea asupra tuturor guvernelor postdecembriste, PSD a adus pe români la exasperare. Exasperarea născută din conştiinţa că în timp ce din casa ţării cad bucăţi mari şi acoperişul mai are un pic şi lunecă pe sprancena ferestrelor, astupîndu-le, guvernanţii stau nepăsători sau, în cel mai bun caz, ne explică, nu fără o anume bucurie, cum se dăramă pe ei şi pe noi toţi şandramaua.

Sper ca dupa alegerile locale si parlamentare sa nu se repete mentalitatea instaurata de PSD, “ lasa ca merge si asa !”. In mod ironic PSD a pierdut alegerile in 1996 iar opozitia de atunci a castigat, voturile si simpatia romanilor care au sperat ca  că fosta Opoziţie va pune capăt eternei stagnari. Că, ajunsă la putere, această Opoziţie, atît de harnică la datul cu gura împotriva paraliziei generale a ţării, va pune în mişcare sîngele lenevit al societăţii. Că imediat după alegeri noii stăpîni se vor comporta în aşa fel încît să dea întregului popor român semnalul că a venit, în fine, vremea să se apuce de treabă. Nu de alta, dar cît s-au aflat în opoziţie, actualii puternici i-au criticat pe foşti pentru lipsa de voinţă politică.

Ce am putut constata însă? Ca într-un blestem, noii guvernanţi de dupa 1996 repetă păcatul de căpătîi al foştilor: teama de schimbare, de măsuri radicale, de tăiere în carne vie, de împungere a românilor pentru a-i trezi din toropeala ucigătoare şi a-i face să le umble braţele şi mintea. De o lună de zile, de la alegeri adică, România stă pe loc. Dinspre palatele Puterii nu vine nici un semn că ar trebui să ne apucăm de treabă. E drept, acolo, prin săli şi birouri, se întîmplă multe lucruri. Se împart şefiile, se taie, felii-felii, halca lăsată de fosta putere. Se amenajează încăperile, se înlocuiesc fotoliile, se înnoiesc mapele.

Din nefericire in anul 2020, PNL de aproape un an merge pe aceeasi meteahna romaneasca. Nu conduc pentru a ne anunţa măsurile aşteptate de întreaga ţară, nu pentru a ne zice: „şi-acum la muncă, domnilor!”, ci pentru a face frumos în faţa camerelor de luat vederi ale posturilor de televiziune, dispuse să-i linguşească pe actualii cu aceeaşi disperare cu care au făcut-o şi cu foştii. Cînd nu acordă interviuri, cînd nu dau declaraţii, cînd nu se răsucesc pe-o parte şi pe alta, să iasă cît mai bine la televizor, ca să-i vadă familia cat sunt de frumoşi, noii conducatori ai tării sărbătoresc chiar in plina pandemie si mai ales spun traznai.

De exemplu mai ieri premierul Ludovic Orban spunea ca motivul pentru care Guvernul amână creşterea salariilor profesorilor este prognoza economică pesimistă. Sunt de acord cu dumnealui suntem in plina pandemie, dar explicatia lui este de “Dorel”  , citez : „E ca într-o familie – când îţi scad veniturile şi abia mai ai bani de mâncare, de plata chiriei, nu te duci să-ţi bei banii la cârciumă”.

Adică el crede că și școala poate fi comparată cu o cârciumă la fel cum a fost transformată cladirea guvernului? Nici nu ma asteptam sa existe o crestere a salariilor de la 1 Septembrie din cauza cheltuielilor cu pandemia. Dar sa faci o paralela intre bautul banilor la carciuma si marirea salariilor profesorilor…oare s-a gandit mult domnul Orban inainte sa deschida gura? A jignit foarte multi oameni cu ocazia asta.

Daca in decembrie 1989 am dorit schimbarea si am constatat ca in 30 de ani am inlocuit stagnarea pur si simplu, cu sclipitoarea stagnare a democratiei, sper ca urmatoarele alegeri sa ne aduca la putere un partid care sa spuna poporului, „şi-acum la muncă, domnilor!”


Distribuie articolul


Spune-ne părerea ta