Temple grecești

Templul lui Zeus din Olimpia, Peloponez, reprezintă o sinteză a tradiției dorice și punct de plecare pentru arhitectura atică în perioada sa de înflorire. Conține 6 x 13 coloane, e construit din calcar cochilifer local și tencuit cu stuc de marmură. A fost înzestrat cu o foarte bogată decorație sculpturală și cu o statuie monumentală […]

Templul lui Zeus din Olimpia, Peloponez, reprezintă o sinteză a tradiției dorice și punct de plecare pentru arhitectura atică în perioada sa de înflorire. Conține 6 x 13 coloane, e construit din calcar cochilifer local și tencuit cu stuc de marmură. A fost înzestrat cu o foarte bogată decorație sculpturală și cu o statuie monumentală a lui Zeus pe tron (12 metri înălțime) realizată din aur și fildeș de către Fidias și considerată una din cele șapte minuni ale lumii. Templul a făcut parte dintr-un extraordinar centru cultural, religios și politic. A fost vizitat de filosofi precum Anaxagora, Platon și Aristotel. Sanctuarul de la Olimpia conținea mai multe edificii și se află în vestul Peloponezului.

Templul lui Zeus din Atena

Pe câmpia Olimpia s-au organizat jocurile olimpice (nu se știe precis cine au fost primii organizatori și când au debutat cu adevărat; prima ediție cunoscută a fost în 776 î.H.). Jocurile Olimpice antice au fost la început parte a unui festival religios în onoarea lui Zeus. Un lucru interesant este că pe perioada lor se opreau războaiele civile (între cetăți), astfel atribuindu-se Olimpiei și jocurilor olimpice un rol deosebit în menținerea unității naționale a grecilor. Potrivit unor tradiții mai vechi, jocurile olimpice ar fi fost fondate de însuși Zeus, după victoria împotriva Titanilor, participanții inițiali fiind chiar Zeii. Potrivit lui Pausanias, se spune ca Apolo I-a învins în proba de alergare pe Hermes, iar pe Ares la pugilat, simbolizând victoria luminii împotriva oricărui obstacol.

După Pindar, cele mai larg acceptate tradiții îi atribuie lui Herakle fondarea Olimpiadelor în onoarea lui Zeus. Eroul a inițiat ceremonia Focului Sacru cu prima cursă de alergare olimpică, parcurgând stadionul. Timp de mai multe ediții, turul de stadion a fost singura probă.  Învingătorul era așteptat de un oficiant religios cu torța aprinsă (viitoarea flacără olimpică) și avea privilegiul de a aprinde cu ea focul sacrul de pe altarul lui Zeus. Se spune că locul altarului a fost stabilit de Zeus printr-un fulger. Zeus este divinitatea supremă a Olimpiei, piatra de temelie a cultului orașului și a jocurilor olimpice. Ulterior, pe stadionul din Olimpia au fost prezenți și ceilalți Zei din descendența sa sau legați de dinastia sa, cu riturile sale particulare și locurile sale de cult. Probabil a existat intenția ca Olimpia terestră să reproducă Olimpul ceresc.

Al doilea templu al Herei din Poseidonia (astăzi Pesto, Italia de sud) e unul din cele mai bine păstrate temple ale antichității grecești și singurul care conservă colonada pe două niveluri ce împarte cella în trei nave. E construit lângă primul templu al Herei (Basilica) în spiritul obiceiului din coloniile occidentale de a dedica succesiv mai multe temple ce se juxtapun aceleiași divinități (în Grecia metropolitană, templele dedicate aceleiași divinități se substituiau unul altuia). A fost realizat după victoria obținută de orașul Poseidonia la jocurile olimpice din 468 î.H.

( Noua Acropola )


Distribuie articolul


Spune-ne părerea ta