( Violeta Badea – StiridinLume )
Viața și opera lui Constantin Brâncuși. Cine i-a descoperit talentul, din ce meserii și-a câștigat existența și care au fost marile sale iubiri. Astăzi, 19 februarie, se împlinesc 145 de ani de la naşterea lui Constantin Brâncuşi. Românul a fost considerat unul dintre pionierii sculpturii moderne abstracte și a reușit să revoluționeze lumea artei prin talentul său. În acest articol vă vom prezenta viața și opera lui Constantin Brâncuși, dar și alte aspecte interesante din viața acestuia.
Constantin Brâncuși s-a născut pe data de 19 februarie 1876, în localitatea Hobiţa, din judeţul Gorj și a fost cel mai mic dintre cei șase copii ai familiei Maria și Radu Nicolae Brâncuși, o familie înstărită și respectată în sat. Sculptorul român a murit pe data de 16 martie 1957, la Paris, în Franţa. Acesta a fost o figură centrală în mişcarea artistică modernă, este unul dintre cei mai mari sculptori ai secolului al XX-lea.
Constantin Brâncuși a avut o copilărie simplă și așa a fost pe tot parcursul vieții. Sculptorul a dus o viață modestă, dar care avea să îi influenţeze puternic viziunea artistică ulterioară. La vârsta de șapte ani este trimis cu turma familiei pe câmpiile din jur, iar acolo și-a descoperit marele talent. Băiatul obișnuia să sculpteze în lemn obiecte ce înfrumusețau gospodăriile frumoase ale Gorjului.
La vârsta de nouă ani și-a luat viața în propriile mâini și a decis că e timpul să plece de acasă. Nu i-a fost deloc ușor, dar a reușit să se angajeze într-o băcănie și la o cârciumă prin diverse localități din Oltenia. În anul 1894, Constantin Brâncuși ajunge să studieze la Școala de Arte și Meserii din Craiova. Apoi, s-a mutat la Școla de Belle Arte din București unde s-a perfecționat și a reușit să obțină diploma după doar patru ani, deși cursurile sunt de cinci ani.
În anul 1903 munca sa începe să dea roade și sprimește prima comandă a unui monument public, bustul generalului medic Carol Davila, realizare care se află la Spitalul Militar din Bucureşti. Lucrarea poate fi admirată și în zilele noastre, fiind singurul monument public din Bucureşti al lui Brâncuşi. În același an, o altă operă de a sa este reprezentarea unui bărbat fără piele, care dezvăluia în detaliu fiecare muşchi. Această lucrare este considerată prima operă artistică a lui Brâncuşi reprezentativă pentru căutarea esenţei, în locul simplei aparenţe exterioare.
În anul 1903, sculptorul român pleacă la München, fiind atras de viziunea artistică a sculptorului Auguste Rodin, în primăvara anului 1904 revine pentru scurtă vreme în ţară, apoi pleacă spre Paris și nu oricum, ci pe jos! Plin de ambiție și cu rucsacul în spate, românul ajunge cu greu până în Basel. Apoi, se îmbolnăveşte de pneumonie infecţioasă gravă și este tratat la un spital de maici, iar după însănătoşire se urcă în tren pentru a-și continua drumul către Paris. Constantin Brâncuși a acordat și un intrerviu în anul 1942 și a povestit ce a îndurat.
„N-aveam unde dormi pe vreme rea. Am întâlnit un vagabond care m-a îndrumat la o casă de adăpost pentru lucrătorii care mergeau dintr-un oraş într-altul să-şi caute de lucru. Şi acolo mi-au dat şi mie un mic ajutor, aşa că am ajuns la Basel, unde mi-am vândut restul de haine. Tot drumul acesta pe jos, prin Bavaria, Elveţia, Alsacia, l-am făcut uşor. Mergeam cântând. Ştiam că ceea ce trebuie să se întâmple se va întâmpla“, povestea Constantin Brâncuși.
Și s-a întâmplat! În iulie 1904 a ajuns la Paris. L-a început i-a fost foarte greu și a fost nevoit să îndure foamea, boala sau diferite greutăți. Sculptorul a fost nevoită să se angajeze ca spălător de vase în restaurante. Norocul îi surâde în anul 1905 când primește o bursă din partea ministrului român al Cultelor şi Instrucţiunii Publice şi se înscrie la examenul de admitere la Şcoala de Belle Arte. Aici îl va întâlni Antonin Mercié și pe celebrul pictor Amedeo Modigliani, cu cel din urmă avea să devină bun prieten.
În 1906, îşi expune lucrările pentru prima oară la Société Nationale des Beaux-Arts şi la Salon d’Automne din Paris. În anul următor este prezentată prima versiune a „Sărutului”. Aceasta a fost începutul pentru renumitele lucrări „Poarta Sărutului”, din ansamblul de la Târgu-Jiu, din care fac parte şi „Coloana fără sfârşit” şi „Masa Tăcerii”. „Rugăciunea” şi „Domnişoara Pogany” se mai numără printre lucrările celebre ale sculptorului român. Brâncuși a început să obțină succes și s-a decis să se stabilească la Paris.
Constantin Brâncuși nu s-a căsătorit niciodată și a declarat de nenumărate ori că este însurat pe viață cu arta lui. Însă, se spune că românul a făcut numeroase cuceriri și a frânt inima multor femei. Una dintre primele sale iubiri se pare că a fost Margit Pogany, o talentată pictoriță, căreia Brâncuși i-a dedicat lucrarea „Domnișoara Pogany“.
Marea iubire a sculptorului a fost desigur irlandeza Eileen Lane, singura femeie pe care a adus-o cu el în ţară, trecând și prin satul natal Hobița, unde a îmbrăcat-o în haine gorjene. De asemenea, se spune că iubirea dintre marele sculptor român Constantin Brâncuși și secretara sa, pianista Vera Moore, a avut ca rezultat un fiu, pe John Moore.
Sculptorul nu a recunoscut copilul, iar John a suferit toată viața din cauza indiferenței acestuia. Tot la capitolul iubiri și o româncă a avut de suferit. E vorba de Maria Tănase care s-a îndrăgostit iremediabil de Constantin Brâncuși.
