Vox populi, vox Dei !!!

Din anul 1789, anul in care a avut loc revolutia din Franta, poate cel mai activ personaj politic, in timpul si dupa aceasta revolutie,  a devenit “poporul”. Dar cine este acest personaj politic intitulat “poporul”. Poporul vrea, poporul stie, poporul poate. “Vox populi ,vox Dei” spuneau vechii latini. Totusi niciodata nu a fost foarte clar […]

Din anul 1789, anul in care a avut loc revolutia din Franta, poate cel mai activ personaj politic, in timpul si dupa aceasta revolutie,  a devenit “poporul”. Dar cine este acest personaj politic intitulat “poporul”.

Poporul vrea, poporul stie, poporul poate. “Vox populi ,vox Dei” spuneau vechii latini. Totusi niciodata nu a fost foarte clar cine este “poporul” si daca exista  cu adevarat o dorinta a lui, insa de la iacobinii revolutiei franceze si pana la comunisti, foarte multi extremisi apartinand diverselor ideologii politice au vorbit in numele acestuia. Daca totul s-ar fi rezumat la vorbe ar fi fost cum ar mai fi fost, insa acesti autointitulati reprezentanti ai poporului au si actionat in numele lui.

De la fascisti la comunisti, toti acesti extremisti au vorbit in numele poporului dupa acelasi scenariu. Setea puternica de putere, a facut ca un numar mic de grupuri de oameni, grupati intr-un partid politic, sa decida intre ei care este “dorinta si vointa poporului”, toti acei care se opuneau devenind  brusc “ dusmani ai poporului”, destinati linsajului mediatic sau exterminarii. Paradoxal tot in numele lui, acesti pseudoreprezentanti ai “poporului” s-au eliminat intre ei. Acuzatia cea mai simpla , au tradat cauza poporului, tradatorii ajungeau dupa un simulacru de proces juridic direct sub ghilotina, vezi cazurile din timpul revolutiei franceze, in fata plutoanelor de executie sau primeau un glont in ceafa.

Indiferent de forma discursului, extremistii manipulau poporul prin exploatarea fricii. Oricine putea fi considerat tradator, chiar si in urma unui simplu denunt al vecinului, si automat aceea persoana era desemnat tradator al poporului si trimis fie la pedepse aspre in inchisori sau lagare de munca fortata, sau expediat in fata plutonului de executie sau a calaului.

In toata aceasta istorie puterea poporului exista doar ca idee, in nici un caz in realitate. Comunistii stiau mai bine decat poporul ce ii trebuie acestuia. Acelasi lucru putem spune si despre iacobini sau fascisti. Poporul era chemat din cand in cand sa confirme in cadrul unui simulacru de alegeri ca este de acord sa fie condus in continuare de “gasca” aflata la putere.

Poate multi dintre noi vor gandi si vor spune, bine-bine dar in societatea actuala cam tot pe acolo se ajunge.  Intr-adevar, manipularile populatiei si ale societatii, razboaiele de imagine, falsificarile de voturi seamana izbitor cu perioada regimurilor extremiste. Totusi in regimurile democratice lipsesc din ecuatie, ghilotinele, gloantele in ceafa, deportarile si arestarile ilegale. In regimurile democratice sunt posibile rasturnari pasnice de putere, prin vot. Diferentele sunt multe.

Unele partide politice din Romania si aici ma refer cu precadere la PSD nu pot vorbi la infinit “ in numele poporului”. Oricat si-ar dori unii lideri PSD, acestia nu pot vorbi in numele poporului decat ca o forma retorica pe la mitinguri electorale.


Distribuie articolul


Spune-ne părerea ta