Vremuri vechi…timpuri noi

Vremuri vechi…timpuri noi

Deoarece exista inca nostalgici dupa vremurile comuniste, doresc sa prezint felul cum functiona spaga in acele vremuri, din pacate minciuna din zilele noastre despre realizarile marete prezentate oamenilor zi de zi este la fel. În anii comunismului, în Romania, spaga era un instrument folosit de nomenclaturistii cu functii in special in aparatul local de partid […]

Deoarece exista inca nostalgici dupa vremurile comuniste, doresc sa prezint felul cum functiona spaga in acele vremuri, din pacate minciuna din zilele noastre despre realizarile marete prezentate oamenilor zi de zi este la fel.

În anii comunismului, în Romania, spaga era un instrument folosit de nomenclaturistii cu functii in special in aparatul local de partid si de conducatorii  fabricilor pentru a obţine falsificarea datelor din planurile cincinale, si in felul acesta de a ascunde incompetenta, sau imposibilitatea realizarii obiectivelor trasate. 

Regimul comunist isi propusese să eradicheze corupţia, luarea de mită şi alte fenomene caracteristice numai oranduirii burgheze, după spusele clasicilor marxism-leninismului. În realitate, prin însuşi sistemul economic şi prerogativele crescânde ale nomenclaturii de partid şi de stat, corupţia a găsit un teren prielnic. Aceasta era prezentă la nivelul cel mai înalt, în industrie, agricultură, ministere şi departamente.  Acest lucru se intampla in timpul regimului Ceausescu, când propaganda oficială trambita despre transformarea Romaniei dintr-o tara agrar-industriala în una industrial-agrară, adică moderna, competitivă, şi pretins superioara celei capitaliste.

Evitarea îndeplinirii planurilor economice genera în sine un mecanism sofisticat de corupţie. Organizaţiile care nu reuşeau să îndeplinească planul riscau nu numai să piardă investiţiile pentru cincinalul viitor, dar şi premiile adiacente pentru conducători. De aceea, şefii de întreprinderi obţineau reducerea repetată a obligaţiilor lor asumate solemn la început de cincinal. În perioada elaborării planurilor, prezentarea exagerată a capacităţilor de producţie era menită să atragă cât mai multe fonduri. Deoarece onorarea promisiunilor era de multe ori irealizabilă, sefii comunisti corupeau ulterior organele de control ca să le micşoreze planurile iniţiale, dar cu păstrarea investiţiilor primite. Aceste revizuiri ale planului erau operate printr-un sistem sofisticat de corupere a organelor de partid, de justiţie şi de control financiar.

Corupţia şi luarea de mită erau omniprezente în sistemul comunist la toate nivelurile. Organizaţiile subordonate ministerelor făceau adeseori cadouri exorbitante conducătorilor sus-puşi – fie bani, fie produse deficitare. De regulă, era vorba de mobilier scump pentru amenajarea birourilor miniştrilor şi adjuncţilor lor, de televizoare scumpe, frigidere etc. În schimbul acestora, primeau protecţie şi iertarea păcatelor, în formă de indulgenţe atunci când erau înregistrate lipsuri sau furturi în proporţii destul de mari.

Cea mai mare parte a responsabililor implicaţi în cazuri de corupţie şi furturi au rămas nepedepsiţi, întrucât existau reţele neformale de tip mafiot care protejau membrii nomenclaturii. Legea supremă pe timpul regimului comunist o făceau aceştia, iar partidul decidea numai în cazuri extreme aplicarea pedepselor, care, de obicei, erau formale şi se limitau la mustrări sau schimbare de funcţii. In concluzie si dupa 30 de ani, nimic nou sub soare, minciuna si pacaleala populatiei continua.


Distribuie articolul


Spune-ne părerea ta