Iubirea și iertarea

Se spune că o armată a ocupat cu forța teritoriul unui sat și a luat ostatici un grup de localnici care urmau să fie executați sub acuzația falsă de trădare. Locul execuției era curtea casei învățătorului din sat, acesta aflându-se și el printre condamnați. Soldații așteptau primirea ordinului de executare a focului din partea superiorului. […]

Se spune că o armată a ocupat cu forța teritoriul unui sat și a luat ostatici un grup de localnici care urmau să fie executați sub acuzația falsă de trădare.

Locul execuției era curtea casei învățătorului din sat, acesta aflându-se și el printre condamnați. Soldații așteptau primirea ordinului de executare a focului din partea superiorului. De cum a intrat în curte, ofițerul a zărit ciorchinii frumoși din via de lângă gard. Când a întins mâna să guste din boabele de struguri, învățătorul i-a strigat:

– Nu mânca! am stropit via ieri și poți să te otrăvești.

Uimit, ofițerul îi răspunde:

– Eu voi da ordin să te împuște și tu ai grijă să nu mă otrăvesc?!

– Chiar dacă mă împuști, nu vreau să te am pe constiință.

Tăcut, ofițerul s-a îndepărtat și a dat ordin ca toți prizonierii să fie eliberați.

Vorbele învățătorului i-au reamintit o pildă primită în copilărie de la bunicul său:

„Daca vrei să fii fericit o clipă, răzbună-te; dacă vrei să fii fericit o veșnicie, iartă”.

( Noua Acropola )


Distribuie articolul


Spune-ne părerea ta