” M-am născut în caruta, mă va ingropa un cyborg și Facebook-ul îmi va canta vesnica pomenire! „

” M-am născut în caruta, mă va ingropa un cyborg și Facebook-ul îmi va canta vesnica pomenire! „
  • Acasă
  • /
  • Fără categorie
  • /
  • ” M-am născut în caruta, mă va ingropa un cyborg și Facebook-ul îmi va canta vesnica pomenire! „

Niciodata, tehnologia nu a avansat atât de mult în timpul vieții unui om. Timp de zeci de mii de ani oamenii s-au nascut şi au murit în aceeaşi lume. Evoluţia tehnologică era atât de lentă încât diferenţele între un moment şi celălalt – în special având în vedere media de viaţă foarte redusă – erau […]

Niciodata, tehnologia nu a avansat atât de mult în timpul vieții unui om.

Timp de zeci de mii de ani oamenii s-au nascut şi au murit în aceeaşi lume. Evoluţia tehnologică era atât de lentă încât diferenţele între un moment şi celălalt – în special având în vedere media de viaţă foarte redusă – erau practic inexistente.

M-am născut în 1964 şi multe dintre ideile ce la vremea naşterii mele erau de domeniul ficţiunii ştiinţifice azi sunt materializate în obiecte de uz comun. Primii paşi pe Lună, televiziunea color, calculatorul personal, Internetul, fotografia digitală, sateliţii de comunicaţii, GPS, telefonia mobilă, transportul rapid şi ieftin, automobilul electric şi multe altele, la momentul naşterii mele existau doar în filme SF.

Am să mor într-o lume mult diferită de cea în care m-am născut, cel puţin din punct de vedere tehnologic.

În anii ’60 şi ’70 ni se promitea că în viitor maşinile vor prelua munca oamenilor. La vremea respectivă nu se spunea că maşinile vor înlocui oamenii ci că îi vor „degreva” de muncile grele pentru a le lăsa timp pentru activităţi creative, pentru distracţie, etc.

Viitorul e azi.

Pentru mulţi pare o promisiune uitată. Dar oamenii nu-şi dau seama cât de mult s-a avansat în această direcţie.

Estimări din cele mai serioase şi credibile spun că în următorii circa 30 de ani, 80% dintre locurile de muncă de astăzi vor dispărea.

Ocupaţi cu greutăţile vieţii de fiecare zi, cu conflictele religioase şi ideologice, cu teoriile conspiraţiei, cu starea generală de paranoia și cu ce minune a mai făcut Șoșoacă, cei mai mulţi dintre romani nu realizează cât de mari sunt progresele făcute în direcţia înlocuirii muncii omului.

Primul motiv e forma.

Până nu demult, aşteptarea era că oamenii vor fi înlocuiţi de roboţi mai mult sau mai puţin antropomorfi.

Practic, nu există nici un motiv serios ca roboţii să fie făcuţi după chipul şi asemănarea noastră. Dimpotrivă, pe principiul că funcţia determină forma, roboţii contemporani sunt adaptaţi ca aspect şi dimensiuni activităţilor pe care le prestează şi în loc să fie maşini complexe şi versatile, sunt mă degrabă simple şi foarte eficiente în domeniul pentru care au fost proiectate.

Al doilea motiv, încă mai important, e inteligenţa artificială.

Cumva, din cauza romanelor şi filmelor SF din trecut, oamenii se aşteptau ca inteligența artificială să încerce să emuleze inteligenţa umană. Aşteptarea comună era ca inteligenţa “mecanică” să vină la pachet cu o conştiinţă oricât de rudimentară şi să le putem urmări progresul așa cum urmărim dezvoltarea intelectuală şi emoţională a copiilor. Nimic de genul ăsta nu se întâmplă.

Motivul pentru care omul de rând nu recunoaşte inteligenta artificială ca atare este pentru că, în pofida tuturor aşteptărilor, conştiinţa pare să nu fie necesară.

Aceasta realizare, relativ recentă, a produs o adevărată schimbare de paradigmă: inteligența artificială nu are conştiinţă şi, deci, nu are ego.

Conştiinţa artificială e în mod natural iluminată: nu se plictiseşte, nu se enervează, nu se supără, nu e frustrată, nu are orgoliu, toane, ego …

În plus, inteligenta artificială e “scalabilă”: poate fi oricât de mică sau oricât de mare. Poate fi o mică automatizare care învaţă singură să-ţi optimizeze motorul maşinii sau poate fi o inteligenţă colectivă care bântuie Internetul în căutare de informaţii. De cele mai multe ori e atât de adânc integrată într-un mediu sau altul că ne e dificil să o recunoaştem ca fiind ceea ce este: inteligență artificială.

În occident, reducerea numărului de joburi e o realitate de fiecare zi: funcţionari bancari, vânzătorii din marile magazine, omul de la ghişeu … etc.

Când în anii ’60 ni se promitea că vom fi degrevaţi de muncă, comunismul era o forţă. Una redutabilă.

Azi, în mod paradoxal, capitalismul, un sistem bazat pe concurenţă, nu are concurenţă şi, mai mult ca oricând, e cu adevărat sălbatic.

În capitalism, omul nu e “degrevat” de muncă, ci devine inutil.

Întrebarea care se pune tot mai deschis în ultimii cam zece ani în cercurile politice, filozofice şi ştiinţifice este: ce se va întâmpla cu populaţia devenită inutilă din punct de vedere economic şi militar?

Asta e o întrebare fundamentală şi, cred eu, ar trebui să fim mai interesaţi de ea decât de problema vaccinurilor, a familiei tradiţionale, sau chiar decât ce ne spune Neale Donald Walsch că Dumnezeu ar vrea să ştim azi …

Lumea se schimbă şi ar fi păcat să ratăm o evoluţie atât de interesantă, pierduţi în sordid şi meschinării.


Distribuie articolul


Spune-ne părerea ta