Mai demult am incercat sa imi explic de ce vechile partide din Romania incep, incet-incet sa piarda teren in fata celor noi. Singura explicatie plauzibila pe care o am este diferenta majora dintre mentalitatile liderilor. Am incercat sa fac o analogie cu scrierile lui Nicolo Machiavelli, care in opera sa cea mai cunoscuta si anume Principele, spunea ca o tara care are o conducere dictatoriala este mai usor de invins si cucerit daca reusesti sa-i elimini liderul decat una care are o conducere in care polii de putere sunt impartiti la mai multi lideri.
Deci, daca un partid vechi si aici ma refer la PSD sau PNL sunt conduse de niste super-lideri care se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi definitorii cum ar fi, acestia stiu sa se impuna, depun pasiune in ceea ce fac, uneori ies din tipar si sunt dispusi sa riste intr-un mod major. Deasemenea se caracterizeaza prin carisma si motivatie de a conduce. Lideri acestor partide mari si vechi din Romania au reusit de-a lungul celor 31 de ani de democratie sa-si creeze o armata de fani, dar problema lor o reprezinta disparitia liderului, in momentul in care acesta dispare partidul este predispus uneori la disparitie, sa luam cazul PNT-CD , care dupa moartea lui Corneliu Coposu sau a Ion Ratiu au disparut din peisajul politic romanesc. La fel putem vorbi si despre PSD, disparitia din prim plan a lui Ion Iliescu, mai apoi a lui Adrian Nastase si mai tarziu a lui Liviu Dragnea vor face ca acest partid in viitor sa i-a calea PNT-CD.
De cealalta parte partidele noi au inceput sa promoveze un alt tip de lider, care nu este cu nimic mai prejos din punct de vedere al eficientei fata de liderul de tip vechi, dar intruneste unele trasaturi diferite, cum ar fi, blandetea, seriozitatea, modestia, pe alocuri se poate spune ca este chiar timid si mai ales nu deranjeaza prea mult.
Diferenta majora de abordare a leadership-ului este dupa parerea mea urmatoarea, liderul de tip vechi se concentreaza pe conducerea oamenilor din cadrul partidului pe cand la liderul de tip nou constructia primeaza si mai putin conducerea. Un lider de tip nou formeaza oameni, sisteme, structuri si nu se concentreaza sa devina persoana centrala in jurul caruia graviteaza toti, astfel cei care il urmeaza nu asteapta ca acesta sa i-a decizii fara sa faca nimic. Ceea ce nu se intampla la partidele conduse de lideri de tip vechi, care se blocheaza nemaiavand nici o viziune in momentul disparitie liderului.
Daca ar fi sa trag o concluzie, nu exista un stil perfect pentru un lider, iar nu stilul face diferenta aceasta diferenta o fac lucrurile asupra carora liderul isi indreapta atentia.
