Mintea omului poate fi descifrata ?

Mintea omului poate fi descifrata ?

Nu întreb asta din plictiseală.Până acum știu afirmația asta și sunt sigur de ea: „Nimeni nu știe/nu poate ști ce-i în mintea ta, ce gândești și ce simți”. Maxim oamenii pot vedea expresii ale feței, gesturi ale corpului, tonul vocii. Deci interiorul minții omului este total invizibil pentru toți ceilalți oameni.Am înțeles vag că există […]

Nu întreb asta din plictiseală.
Până acum știu afirmația asta și sunt sigur de ea: „Nimeni nu știe/nu poate ști ce-i în mintea ta, ce gândești și ce simți”. Maxim oamenii pot vedea expresii ale feței, gesturi ale corpului, tonul vocii. Deci interiorul minții omului este total invizibil pentru toți ceilalți oameni.
Am înțeles vag că există specialiști care pot intra în mintea omului: psihologi, prin hipnoză, mentaliști. Însă nu mi-este clar cât de mult pot intra: adică, poate un astfel de specialist al minții să poată intra atât de mult în mintea omului și să scoată informațiile din aceasta la un nivel atât de precis, asemănător cu atunci când persoana își așterne într-un jurnal cele mai adânci/intime gânduri, emoții, dorințe, vise?
Poate va întrebați de ce nu caut singur pe internet asemenea informații. Răspunsul este: nu gasesc ceea ce caut.
Motivul pentru care pun acestă întrebare este următorul: dacă aș ști sigur ca pana în momentul de față niciun specialist nu are acces atât de mult la mintea umana și singurul mod posibil prin care se pot afla informațiile de mai sus este cel în care persoana în cauza este al naibii de sincera cu ea însași și le exprimă pe hartie, fără minciuni, fără ipocrizie, ci pur și simplu exact cum se află în mintea ei (deci, altfel spus, psihologul, oricât de avansat ar fi el, acesta doar lucrează cu gândurile, emoțiile, dorințele, visele omului, după ce omul i le-a relatat, însă nu are acces la acestea, nu le poate extrage din mintea lui, cu sau fără acceptul lui) atunci nu mi-aș mai consuma timpul gândindu-mă la asta, la cum ar fi posibil sau când și cum s-ar întâmpla ci m-aș axa pe următorul lucru:

 Doar tu știi tot ce-i în mintea ta și când spun asta vorbesc serios: chiar nimeni și nimic nu are acces. Deci dacă într-un anumit moment al vieții declari că nu știi ce-i în mintea ta, te asiguri că nimeni și nimic nu va ști. Decât în imaginația visele tale.
Și înseamă că toate metodele din filme în care cineva declară că poate accesa mintea cuiva să preia o informație de acolo (sau mai multe), ba chiar face asa, sunt chestii SF, invenții ce nu au nicio legătură cu realitatea (obiectivă).

Crede-ți-mă că nu pun întrebarea din plictiseală. Nici nu o fac cu gândul de a descoperi ceva metode psihologice prin care să intru în mintea cuiva pentru a mă distra sau a mă da mare cu ceva.

Spre exemplu: Nu poate decide nimeni pentru tine dacă-ți va plăcea o anumită carte sau activitate, melodie, un anumit articol, asupra căruia îți poți exprima preferința. Doar tu vei decide asta (mă rog, tu, creierul tău, mintea ta) în timpul sau după ce vei gusta savura acel lucru. Ceilalți pot oferi maxim recomandări și presupuneri. În rest nimic altceva.

Cateva trucuri pe care le poti face prietenilor pentru a te juca, cu mintea lor.

Roagă-ţi un prieten să îţi povestească, ajungând până la cele mai mici detalii, despre ziua în care a absolvit liceul sau facultatea. Apoi, roagă-l să-ţi descrie cu amănunte ziua în care s-a căsătorit. În cele din urmă, spune-i să-ţi povestească despre ziua în care a împrumutat 100 de euro de la tine sau orice alt eveniment care nu s-a întâmplat în realitate. Sunt şanse mari să nu îşi „amintească” evenimentul fictiv, dar îşi va aminti cel mai probabil detalii precum vremea, cu ce erai îmbrăcat şi nu numai. Această tehnică este cunoscută drept metoda „pierdut în mall”, menită să faciliteze „plantarea” de amintiri false în mintea subiectului, prin intermediul sugestiei.

Profită de oboseala prietenilor pentru a-i determina să îţi facă pe plac. Capacităţile mentale încep să dea rateuri în momentul în care cineva e obosit, astfel că îi va fi mai greu să distingă minciunile şi să opună rezistenţă atunci când îi prezinţi o idee. Acesta este motivul pentru care poţi determina pe cineva mai uşor să îţi facă o favoare când e obosit şi chiar să creadă o „gogoaşă” pe care în mod obişnuit ar fi identificat-o.

Introdu o cărămidă într-o cutie de carton, după care ia o cărămidă de aceleaşi dimensiuni şi cu aceeaşi greutate şi introdu-o într-o cutie mai mică. Roagă pe cineva să ridice, pe rând, ambele cutii şi să îţi spună care este mai grea. Vor spune că mai uşoară este cutia mai mică, deşi în realitate acestea au aceeaşi greutate.

Vrei să faci o glumă proastă pe seama unuia dintre prieteni? Pune pariu cu el că nu poate face diferenţa între mai multe tipuri de lapte. Leagă-l la ochi şi dă-i să bea lapte de trei ori, după care, la cea de-a patra încercare, dă-i să bea suc de portocale. Aciditatea sucului de portocale, în momentul în care individul anticipa gustul laptelui, va declanşa, cel mai probabil, reflexul vomitiv. Creierul tinde să tragă concluzii pripite, ca trăsătură evoluţionistă menită să minimizeze surprizele şi să favorizeze adaptarea la mediul înconjurător.


Distribuie articolul


Spune-ne părerea ta